Nu pot sa cred cat timp a trecut de cand nu am mai scris ...
Parca de cand a plecat Alexia nu am mai avut nici o dispozitie de scris.Am avut momente , cand poate imi venea sa postez ,dar m-am razgandit.
Pot sa va spun cu mare bucurie ca Alexia a facut progrese mari, de cand este acolo, sta in picioare singura (cateva secunde , dar tot este ceva, nesprijnita) merge cu ajutorul unui gen premergator, face terapie cu cai .... este spre bine..
Noi am programat nunta, ramane sigur data de 28 aprilie 2012 , ziua in care implinim 10 ani, in curand voi arata si invitatia.
Va doresc un sfarsit de an frumos, cu sanatate multa si sarbatori linistite si fericite!
Va pup si va salut cu drag!
marți, decembrie 06, 2011
vineri, martie 04, 2011
UN NOU DRUM ...
Azi am fost la medicul ortoped, care ne-a dat o veste relativ buna ... ca nu o mai operam. Doctorita a spus ca ar putea sa ii faca o operatie, dar o face degeaba ... si pe la 10 ani sa faca din nou luxatie de sold.Vom face kinetoterapie foarte multa si masaj.Medicii din Romania au facut o treaba foarte buna, nu au fost in zadar operatiile, numai ca au fost facute una dupa alta, in timp foarte scurt cand ar fi trebuit sa faca mai multa gimnastica, ar fii trebuit pusa in picioare, sa se formeze muschiuletii .Ea stand numai in fundulet s a agravat la soldul stang.http://alexiamariapintea.blogspot.com/2011/03/un-nou-drum.html
Am vorbit si pentru fizioterapie si au spus sa mai sunam saptamana vitoare ca nu sunt locuri .
Vom reveni la medicul ortoped peste 6 luni.
Deci se pare ca dorinta Alexiei de revelion, cat si a noastra a inceput sa ni se indeplineasca... incepem un nou drum...
Va multumim ca sunteti alaturi de noi si ca ne sustineti.
Alexia are nevoie gandurile si rugaciunile tuturor!
vineri, ianuarie 21, 2011
Mi-e dor de ea!
Refren:Dar, mi-e dor
Mi-e dor de ea
Si mai sper ca ne vom revedea
Chiar, mi-e dor
Si mai sper sa fie a mea.
Versuri Catalin Crisan - Dar mi-e dor
de pe http://www.versuri.ro
:( Chiar mi-e dor de ea!
joi, ianuarie 20, 2011
La multi ani Mamica mea!!!
Azi este ziua ei, un suflet cu multa caldura, un suflet cald si drag, iubit ... de-as putea sa descriu acum in cuuvinte ceea ce port in suflet cand este vorba de tine ...de-as putea fi toata ziua cu tine, de-as putea sa te rasfat atat cat meriti pentru tot ceea ce ai facut pentru noi toti, de-as putea sa fac toate astea ...
Dar tu stii cat de mult te iubim, cat ne esti de draga ...
Intr-o zi, seara, noapte o sa iti scriu atat cat meriti, o sa iti spun atat cat simt!
Mama - Nina Casian
M-a crescut mama în poalăDin leagăn şi pân’ la şcoală.
Zile-ntregi şi nopţi la rândul
Mi-a vegheat somnul şi gândul.
M-a învăţat să gânguresc,
Să spun mama, să zâmbesc,
M-a învăţat apoi, prin casă
Primii paşi până la masă.
M-a învăţat ca să nu mint,
M-a învăţat să nu m-alint.
Să nu ştiu ce este frica,
Toate m-a-nvăţat mămica.
Mamă bună, mamă dragă,
Te-aş iubi o viaţă-ntreagă.
Pentru tot ce ai făcut,
Pentu că tu m-ai crescut
Cantec pentru mama
I:
Mi-e greu sa spun in cuvinte
Mi-e greu in vorbe sa v-arat
Povestea ce-mi vine in minte
Sa cand, doar asta mai pot.
II:
Stia ce sa-mi spuna cand adesea plecam
Stia sa m-astepte chiar si atunci cand ma intorceam
Stia sa ma alinte asa cum nimeni n-o facea
Stia sa zambeasca chiar si atunci cand suferea.
Tacerea asta nebuna-nebuna
Mi-aduce aminte cat erai tu de buna
Ceva din mine ai luat
In ziua cand ai plecat
Dar cerul te-a iertat.
III:
Stia sa ma impace chiar si atunci cand ma-ntrista
Stia sa-mi alinte deseori durerea mea
Stia sa-si ascunda ochii atunci cand lacrima
Voia sa invat eu tot ce atunci nu stiam.
IV:
Ea e acolo si mai cred inca in ea
Am scris un cantec pentru mama mea.
miercuri, ianuarie 12, 2011
O fapta buna, o mana de ajutor, un gand bun!
UPDATE : Am aflat ca operatia va avea loc in Cluj
Napoca.Se gaseste oare cineva cu suflet mare sa ajute acest om grav
incercat?Nu trebuie sa ii dati bani , ajutati-l cu un acoperis pentru
cel care il va insoti in momentul operatiei.
O buna si veche prietena mi-a cerut ajutorul.
Fostul ei sot sufera de cancer... trebuie sa se opereze de urgenta in Bucuresti, dar problema este ca banii sunt putini , abia le ajung de operatii si cauta un locusor cu acoperis, un fotoliu, o patura pe jos unde sa doarma pe perioada in care sta in Bucuresti insotitorul .Nu il poate lasa singur aici...
Va rog din suflet ... nu va cer sa il ajutati cu bani, desi sunt sigura ca nu i-ar strica... dar macar, cine are posibilitatea, cine are o camaruta, un hol, un fotoliu, un loc unde sa il gazduiasca, faceti o fapta buna si ajutati-l !
Voi face un update cu mai multe date despre el, pentru cine vrea detalii...
Poate vom avea si noi candva nevoie de o mana intinsa, de un ajutor
O buna si veche prietena mi-a cerut ajutorul.
Fostul ei sot sufera de cancer... trebuie sa se opereze de urgenta in Bucuresti, dar problema este ca banii sunt putini , abia le ajung de operatii si cauta un locusor cu acoperis, un fotoliu, o patura pe jos unde sa doarma pe perioada in care sta in Bucuresti insotitorul .Nu il poate lasa singur aici...
Va rog din suflet ... nu va cer sa il ajutati cu bani, desi sunt sigura ca nu i-ar strica... dar macar, cine are posibilitatea, cine are o camaruta, un hol, un fotoliu, un loc unde sa il gazduiasca, faceti o fapta buna si ajutati-l !
Voi face un update cu mai multe date despre el, pentru cine vrea detalii...
Poate vom avea si noi candva nevoie de o mana intinsa, de un ajutor
luni, ianuarie 03, 2011
Un an nou sanatos si cu noroc!
De ceva timp am disparut din peisaj... dar ... Asta nu inseamna ca nu citesc in continuare blogurile si site-urile de zi cu zi :) .
In luna decembrie am lucrat ... destul de mult si nu am mai avut timp de prea mare lucru ...
Daca inainte de sarbatori nu v-am urat deloc de bine (dar gandurile mele bune si inima, mi-a fost la cei mai multi dintre voi, carora le(va) multumesc pentru sustinere, pentru multele momente in care imi ridicati moralul sau in care imi sunteti aproape atat in momentele frumoase cat si in cele mai triste)
Alexia a fost plecata de sarbatori la niste cunostinte si imi este un dor nebun de ea, sarbatorile nu au mai fost asa cum trebuiau sa fie, a lipsit sufletelul nostru drag, dar din fericire pentru ea, s-a mai relaxat, s-a jucat cu un baietel dragut foc si care ii acorda atentie fata de copilasii care o cunosc deja si nu au rabdare sa se joace intr-un singur loc, ei alearga, se tavalesc, iar iubita mea se uita trista la ei.
Va doresc din suflet un an cu multa multa sanatate, mult noroc, impliniri si tot ce va doriti!
LA MULTI ANI !
In luna decembrie am lucrat ... destul de mult si nu am mai avut timp de prea mare lucru ...
Daca inainte de sarbatori nu v-am urat deloc de bine (dar gandurile mele bune si inima, mi-a fost la cei mai multi dintre voi, carora le(va) multumesc pentru sustinere, pentru multele momente in care imi ridicati moralul sau in care imi sunteti aproape atat in momentele frumoase cat si in cele mai triste)
Alexia a fost plecata de sarbatori la niste cunostinte si imi este un dor nebun de ea, sarbatorile nu au mai fost asa cum trebuiau sa fie, a lipsit sufletelul nostru drag, dar din fericire pentru ea, s-a mai relaxat, s-a jucat cu un baietel dragut foc si care ii acorda atentie fata de copilasii care o cunosc deja si nu au rabdare sa se joace intr-un singur loc, ei alearga, se tavalesc, iar iubita mea se uita trista la ei.
Va doresc din suflet un an cu multa multa sanatate, mult noroc, impliniri si tot ce va doriti!
LA MULTI ANI !
vineri, decembrie 10, 2010
Rose ...
Numai cat pronunt numele ei ... ma gandesc la frumusetea atat interioara cat si exterioara.
Ma gandesc la vorbele ei frumoase, la gandurile frumoase si la starea ei mereu pozitiva.Stie mereu sa te scoata din starile de tristete, este mereu optimista si credincioasa, are un talent desavarsit atunci cand imi vorbeste atat de frumos de a ma face sa lacrimez(de bucurie), iar eu de multe ori nu stiu cum sa ii raspund.Caldura sufleteasca se simte in ochii ei, in vorbele ei, in gesturile ei ... in tot ceea ce face.Este o prietena adevarata, care si la distanta iti este tot aproape.
Maine este ziua ei ...
Ma gandesc la vorbele ei frumoase, la gandurile frumoase si la starea ei mereu pozitiva.Stie mereu sa te scoata din starile de tristete, este mereu optimista si credincioasa, are un talent desavarsit atunci cand imi vorbeste atat de frumos de a ma face sa lacrimez(de bucurie), iar eu de multe ori nu stiu cum sa ii raspund.Caldura sufleteasca se simte in ochii ei, in vorbele ei, in gesturile ei ... in tot ceea ce face.Este o prietena adevarata, care si la distanta iti este tot aproape.
Maine este ziua ei ...
La multi ani Rose Marie!Sa ai parte de multa multa sanatate, de o viata frumoasa ca tine, de copii minunati si sanatosi, de fericire si iubire, de tot ce e mai frumos pe lume!Sa fii inconjurata intotdeauna de oameni buni care sa te bucure, sa fie sanatos Luci (sotul tau, care este la fel de dragut ca si tine) mama ta minunata,blanda si frumoasa.
La multi ani scumpa mea prietena, LA MULTI ANI!luni, noiembrie 29, 2010
marți, noiembrie 09, 2010
Emotii continue ...
"Din nou emotii si maine .. domnul doctor ne-a spus ca in doua saptamani
ii scoate gipsul (adica maine se implinesc ,de la operatie ) Abia astept
ziua de maine sa vedem ce ne spune.... cand ne va programa pentru
urmatoarea operatie.
Zilele trecute ne-am oprit pe o banca si Alexia a vrut si ea in parc .... "mami vreau si eu sa ma dau in ceva " ,am inlemnit ....ca nu stiam ... in ce sa o dau .. fiind cu gips ... si a vrut in tobogan.... s-a pus pe burtica si s-a dat ... pana la urma fara nici o frica .. mai multa frica aveam eu ...
O sa scapam de gips sper maine macar pentru o perioada ..sa mai ia "o pauza"."
http://alexiamariapintea.blogspot.com
Zilele trecute ne-am oprit pe o banca si Alexia a vrut si ea in parc .... "mami vreau si eu sa ma dau in ceva " ,am inlemnit ....ca nu stiam ... in ce sa o dau .. fiind cu gips ... si a vrut in tobogan.... s-a pus pe burtica si s-a dat ... pana la urma fara nici o frica .. mai multa frica aveam eu ...
O sa scapam de gips sper maine macar pentru o perioada ..sa mai ia "o pauza"."
http://alexiamariapintea.blogspot.com
Ultima poezie a lui Adrian Păunescu
Intotdeauna mi-a placut Cenaclul Flacara, intotdeauna am ascultat, multe din poeziile lui Paunescu ...Dumnezeu sa-l odiheasca in pace!
De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.
Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.
marți, noiembrie 02, 2010
Mami iau catelusul cu mine la spital ?Am voie?
Alexia este foarte bine ( nu are dureri deloc )... si lucrul asta ma
bucura enorm.Nici nu zici ca am fost la spital de data asta ... numai ca
avem ceva in plus ... gipsul.. atat si .. o anesezie in plus ... .
Doarme noaptea .. .cat de cat (se mai trezeste sa bea apa sau lapte .. )si cand mai are probleme sa se intoarca...
Azi i-am cumparat un catelus de plus, care il mangaie : incepe sa planga (cand este suparat) sau sa latre si sa dea din codita cand este fericit ... primul lucru care mi l-a spus cand i l-am dat mi-a spus :"mami pot sa il iau la spital ?cu mine ?am voie? "am inlemnit .... cum poate sa faca ea legatura si la ce se gandeste ... i-l luasem pur si simplu sa se bucure de el din plin ...
Cand am fost ultima data internate in spital mai eram cu o fetita in salon ,si a primit un catelus asemanator .. numai ca era foarte scump ... am intrebat-o pe mama ei si zicea ca a dat 300 lei pe el .. am inghitit si eu in sec .. si am lasat-o ..dar o vedeam pe Alexia cum tanjea la catelusul fetitei... Si i-am promis ca o sa ii cumpar si eu ... normal m-am gandit sa ii iau dar nu atat de scump... si din fericire astazi i-am gasit acest catelus care parca era special pentru ea ..
Mananca cu el ,doarme cu el .. e topita ..
http://alexiamariapintea.blogspot.com/
Doarme noaptea .. .cat de cat (se mai trezeste sa bea apa sau lapte .. )si cand mai are probleme sa se intoarca...
Azi i-am cumparat un catelus de plus, care il mangaie : incepe sa planga (cand este suparat) sau sa latre si sa dea din codita cand este fericit ... primul lucru care mi l-a spus cand i l-am dat mi-a spus :"mami pot sa il iau la spital ?cu mine ?am voie? "am inlemnit .... cum poate sa faca ea legatura si la ce se gandeste ... i-l luasem pur si simplu sa se bucure de el din plin ...
Cand am fost ultima data internate in spital mai eram cu o fetita in salon ,si a primit un catelus asemanator .. numai ca era foarte scump ... am intrebat-o pe mama ei si zicea ca a dat 300 lei pe el .. am inghitit si eu in sec .. si am lasat-o ..dar o vedeam pe Alexia cum tanjea la catelusul fetitei... Si i-am promis ca o sa ii cumpar si eu ... normal m-am gandit sa ii iau dar nu atat de scump... si din fericire astazi i-am gasit acest catelus care parca era special pentru ea ..
Mananca cu el ,doarme cu el .. e topita ..
http://alexiamariapintea.blogspot.com/
marți, octombrie 26, 2010
La multi ani Taticu meu !
Acum pot spune decat ca il iubesc mult, ca imi doresc atat de mult sa fie sanatos, sa il tina Doamne Doamne in putere!
Mai tarziu .. poate de acasa ... ii voi face o descriere , dar pana atunci ...
La multi ani tatucu!
Mai tarziu .. poate de acasa ... ii voi face o descriere , dar pana atunci ...
La multi ani tatucu!
duminică, octombrie 24, 2010
O noua internare ...
De pe bogul Alexiei :
Zilele astea am profitat din plin de caldura de afara si am umblat prin parc cu Alexia .. ca de maine nu stim ce se va intampla daca o va opera si de derotare sau ii scoate numai tija ... inca nu stim nimic .. Era cea mai fericita cand o vedeam si pe ea in parculet ... dar si trista si .. cu durere in suflet cand vedeam ca nu se poate da prin toate ... ca ceilalti copii,am fost in parc in Tineretului si a vrut in tuburi .. am lasat-o pe acolo .. s-a urcat matusa ei cu ea .. dar nu e de ea.... mi-era frica la fiecare miscare..sa nu pateasca ceva .. .dar am vazut-o cat de mult isi doreste ... si cum ma ruga .. .si nu am putut sa o refuz.
Cand ma gandesc maine dimineata ma apuca iar groaza ,ca va plange si-asa imi spune:"mami eu nu mai vreau la spital ,de ce mergem ?"si se intristeaza .. .
De asta mi-a fost cel mai teama si ingrozitor lucru ... pentru ca a crescut si realizeaza ce se petrece.
Nu stim cat stam in spital ,vom veni cu vesti ... sper cat mai bune...
Va multumim tuturor pentru sustinere ,si sa o amintiti si pe Alexia Maria in rugaciunile voastre .
http://alexiamariapintea.blogspot.com/
luni, octombrie 11, 2010
Mamaica mea ...
A mea, a noastra ... a tuturor ... pentru ca a avut muulti nepoti pe care i-a iubit foarte mult.
O fiinta atat de draga, de calda si de buna, care nu vroia niciodata sa supere pe nimeni, care se consuma si traia toate cele mai puin bune in ea, dar cele bune le impartea cu toata lumea ... Si acum mi-o inchipui ... cu parul care nu apucase sa albeasca de tot , ochii albastrii si privirea blanda, picioarele atat de obosite si bonlavioare de atata stat in picioare, mainile ei magice cu care facea o mancare atat de buna si specialitati ca: turta in foi, cozonacii, labutele, scovergile, colorezii ... iubirea ei nemarginita pentru copii si nepoti, devotamentul fata de tataicu ...
Asa m-a cuprins un dor ... as avea atatea sa ii spun ...
Tin minte si acum ... in noiembrie, la cateva zile de la aniversarea mea ... s-a stins ... tocmai cand trebuia sa o vizitez la spital, sa imi ureze personal la multi ani.Dar nu a mai apucat.
Au trecut multi ani de atunci dar imi aduc aminte ca si cum ar fii fost ieri .
As vrea sa ma pot duce mai des pe la mormantul ei , sa ii duc flori si sa ii mai povestesc cateceva ... dar spre marea mea rusine ...am ceva vreme de cand nu am mai fost.In schimb ,cand vad o batranica pe strada, ma gandesc la mamaica mea, iar cand aud vreun copilas ca striga la mamaica lui , chiar asa ... ma ia un fior ... putini nepoti foloseste acest cuvant in loc de mamaie sau bunica.
As fii vrut sa fie un post mai special ... in care sa ii pot "reda" prin cuvintele mele chipul si sufletul atat de frumos, insa nu pot ... nu ma pot concentra ... stiu doar ca mi-e dor , stiu doar ca imi lipseste ... MAMAICA mea ... Sa se odihneasca in pace !
O fiinta atat de draga, de calda si de buna, care nu vroia niciodata sa supere pe nimeni, care se consuma si traia toate cele mai puin bune in ea, dar cele bune le impartea cu toata lumea ... Si acum mi-o inchipui ... cu parul care nu apucase sa albeasca de tot , ochii albastrii si privirea blanda, picioarele atat de obosite si bonlavioare de atata stat in picioare, mainile ei magice cu care facea o mancare atat de buna si specialitati ca: turta in foi, cozonacii, labutele, scovergile, colorezii ... iubirea ei nemarginita pentru copii si nepoti, devotamentul fata de tataicu ...
Asa m-a cuprins un dor ... as avea atatea sa ii spun ...
Tin minte si acum ... in noiembrie, la cateva zile de la aniversarea mea ... s-a stins ... tocmai cand trebuia sa o vizitez la spital, sa imi ureze personal la multi ani.Dar nu a mai apucat.
Au trecut multi ani de atunci dar imi aduc aminte ca si cum ar fii fost ieri .
As vrea sa ma pot duce mai des pe la mormantul ei , sa ii duc flori si sa ii mai povestesc cateceva ... dar spre marea mea rusine ...am ceva vreme de cand nu am mai fost.In schimb ,cand vad o batranica pe strada, ma gandesc la mamaica mea, iar cand aud vreun copilas ca striga la mamaica lui , chiar asa ... ma ia un fior ... putini nepoti foloseste acest cuvant in loc de mamaie sau bunica.
As fii vrut sa fie un post mai special ... in care sa ii pot "reda" prin cuvintele mele chipul si sufletul atat de frumos, insa nu pot ... nu ma pot concentra ... stiu doar ca mi-e dor , stiu doar ca imi lipseste ... MAMAICA mea ... Sa se odihneasca in pace !
vineri, octombrie 08, 2010
Astazi, Alexia inoata !
"Am primit vestea aseara cand ne-a sunat Paul (cel cu care face Ale kineto in bazin)si ne-a spus ca au dat drumul la centrala si putem sa ne ducem.Alexia a inceput sa chiuie de bucurie .. ii place destul de mult in apa.Asa ca diseara la ora 18 Aexia "inoata":)
In rest e mai binisor datorita si kinetoterapiei facuta acasa,sta si ea in fundulet muult mai bine,mananca la masa in bucatarie (dupa atata mancat mai mult culcata ,si numai in pat),ma ajuta la "treaba ",(ea vrea ),si la mancare la fel..e atat de saritoare ,si se supara daca nu o las sa ma ajute.
Mai nou..ne jucam de-a scoala si ea este "pepesoara"cum spune ea...face prezenta,lectii ,etc.Asa reusim sa facem si temele date de dna logoped care vine maine . " http://alexiamariapintea.blogspot.com/
O sa revin cu un update cu poze ... daca reuseste sa faca astazi.
marți, septembrie 28, 2010
Fara ghips cateva saptamani! Usurare ...dar si ciuda...
Sora`mea zicea ieri ... cand se mai linistise un pic :
Cum sa nu imi dea lacrimile cand imi vad nepotica crescand .. cand o vad suferind pe masura ce creste mai mult ... realizand din ce in ce mai mult cat de grava este situatia ...
Eliza, una din matusile ei multe scria ieri pe facebook : Alexia fara ghips cateva saptamani! Usurare...dar si ciuda...ca iar mai dureaza...mult!!! Noi ii dam tot curajul nostru! Te iubim printesa noastra mica si puternica!!!
" Ne-am trezit de dimineata pe la 7.30 si ma tot intreba "mami,dar de ce faci bagajele ,dar de ce mergem la doctor nu mai vreau mami la doctooor,mi-e o frica mamiii ", si plangea cu niste lacramioare de mi se rupea inima ,dupa ce ca de aseara incepuse ea .. ca nu vrea la doctor ,ca ea vrea sa stea acasa la ea...
Deja a crescut si stie tot ce se intampla chiar nu mai merge sa o pacalesti , cu toate ca eu nu am pacalit-o pana acum,ii spuneam adevarul mereu.Daca o minteam dupa aia ... era mai rau .
Printre urlete ... am cobosrat jos am plecat .. si am ajuns la spital ,binenteles cozi iar...iar incepuse ca ea nu vrea ...intr--un final intram.. ne trimite la radiografie si .. ne intoarcem la medic si a stat s-a gandit ...s-a uitat lung la Ale .. si ii spune scoatem gipsul.. si plecati acasa .. (Ale a inceput sa chiuie normal ),si ne intoarcem peste 4 saptamani cand ii va scoate acea brosa(tija) ,nu poate face operatia deoarece este brosa lunga .oricum avem incredere in domnul doctor.
Nu stiam daca sa ma bucur sau nu .... in prima faza ma bucur pentru Alexia ca ii mai "respira" si ei piciorusul",dupa ce i-a dat gipsul jos incepuse sa vorbeasca cu piciorusul ei :"buna piciorul meu",sau "uite piciorul meu am ajuns acasa "
Cum sa nu imi dea lacrimile cand imi vad nepotica crescand .. cand o vad suferind pe masura ce creste mai mult ... realizand din ce in ce mai mult cat de grava este situatia ...
Eliza, una din matusile ei multe scria ieri pe facebook : Alexia fara ghips cateva saptamani! Usurare...dar si ciuda...ca iar mai dureaza...mult!!! Noi ii dam tot curajul nostru! Te iubim printesa noastra mica si puternica!!!
marți, septembrie 21, 2010
La multi ani , Iubita mea, La multi ani , Alexia!!!
Cea mai iubita nepotica din lume, cea mai frumoasa si mai curajoasa fetita de pe pamant, cea mai iubita din toata familia noastra, Alexia, implineste 5 anisori.
As vrea sa ii urez ceva simplu...ceva frumos ca oricarui copil de varsta ei , dar pe langa asta , nu pot decat sa ii promit ca ma rog zilnic pentru ea sa se faca bine, sa fie un copilas sanatos, sa faca macar primii pasi impreuna, sa aibe in continuare acelasi curaj ca si pana acum, sa nu o doboare toate greutatile pentru ca pana la urma va fii rasplatita cu varf si indesat , sunt sigura de asta! Dumnezeu este sus si vede!!
Atat de tare si de mult ma gandesc la ea incat incep sa o visez noaptea tot mai des ca alearga spre mine, singurica, pe piciorusele ei ... cu zambetul ei larg si cu accentul care il foloseste cand ma striga Tzonnnnnntziii :) cu un maare accent pe "n".Sper si vreau sa cred in continuare ca nu vor ramane doar vise...
La multi ani , Iubita mea, La multi ani , Alexia!!!
"Sambata i se pregateste o petrecere cu zana, clovn, buburuze si albinute (inca nu stim exact) de catre matusile ei .Am pus cateva poze cu petrecerile de la 3 ani si de la 4 ani."
3 ANi:
4 ANi
As vrea sa ii urez ceva simplu...ceva frumos ca oricarui copil de varsta ei , dar pe langa asta , nu pot decat sa ii promit ca ma rog zilnic pentru ea sa se faca bine, sa fie un copilas sanatos, sa faca macar primii pasi impreuna, sa aibe in continuare acelasi curaj ca si pana acum, sa nu o doboare toate greutatile pentru ca pana la urma va fii rasplatita cu varf si indesat , sunt sigura de asta! Dumnezeu este sus si vede!!
Atat de tare si de mult ma gandesc la ea incat incep sa o visez noaptea tot mai des ca alearga spre mine, singurica, pe piciorusele ei ... cu zambetul ei larg si cu accentul care il foloseste cand ma striga Tzonnnnnntziii :) cu un maare accent pe "n".Sper si vreau sa cred in continuare ca nu vor ramane doar vise...
La multi ani , Iubita mea, La multi ani , Alexia!!!
"Sambata i se pregateste o petrecere cu zana, clovn, buburuze si albinute (inca nu stim exact) de catre matusile ei .Am pus cateva poze cu petrecerile de la 3 ani si de la 4 ani."
3 ANi:
4 ANi
luni, septembrie 20, 2010
Mireasa vietii mele
Nunta familiei Cujova George si Micky , a fost una frumoasa si nelipsita de momente cheie, bineanteles!
Pe langa faptul ca ea a fost mai mult decat frumoasa, pe langa faptul ca am plans de fericire pentru ea, pe langa faptul ca m-am simtit ca si cum ar fi fost nunta mea, pe langa faptul ca ne-am distrat, ne-am simtit bine ... si lista ar mai continua ...
Ovidiu Komornic - Esti mireasa vietii mele
Asculta mai multe audio diverse
Titlul postarii :
Ha ha ha !
Am ajuns sa o spun si pe-asta ! Mireasa vietii mele(aka Geo al meu) ... a fost unul din momendele cheie ale nuntii .
Am furat-o pe Micky , normal :) ... nu o lasam eu pe mana oricui ... si in locul ei , am adus mireasa mea.
Poze cu Micky ... cand voi avea de la fotograf .Ta-daaa!!
Casa de piatra!!!
Ovidiu Komornic - Esti mireasa vietii mele
Asculta mai multe audio diverse
Titlul postarii : Ha ha ha !
Am ajuns sa o spun si pe-asta ! Mireasa vietii mele(aka Geo al meu) ... a fost unul din momendele cheie ale nuntii .
Am furat-o pe Micky , normal :) ... nu o lasam eu pe mana oricui ... si in locul ei , am adus mireasa mea.
Poze cu Micky ... cand voi avea de la fotograf .Ta-daaa!!
Casa de piatra!!!
joi, septembrie 16, 2010
Micky si George
Ea, Micky, prietena mea din copilarie, prietena mea de mai bine de 20 ani, se cununa maine la starea civila, dupa care religios , vineri 18 septembrie.Asa ca in weekend dantuim :) dupa ce saptamana trecuta am fost in club Elcomandante la petrecerea burlacitelor.
Casa PE Piatra la doresc, intelegere, sanatate, noroc, fericire, liniste si copii buni !
Revin duminica cu poze probabil :p
marți, septembrie 14, 2010
The Vampire Diaries (2009)
Noul "hobby" in materie de filme ...Jurnalele Vampirilor ... Este absolut super tare!!!
Elena, una dintre cele mai populare eleve din liceu a avut parte in urma cu 4 luni de o mare tragedie : parintii ei au murit intr-un accident de avion .Astfel aceasta , impreuna cu fratele ei, in varsta de 15 ani trebuie sa faca fata durerii. Anul scolar tocmai a inceput. Elena impreuna cu prietenele sale sunt fascinate de prezenta unui nou stundent, tanar misterios si carismatic pe nume Stefan. Cei doi tineri au inceput sa vorbeasca , pe scurt facandu-si ochi dulci .Ceea ce nu stie Elena este ca Stefan este de fapt un vampir in varsta de 200 de ani. Chiar daca este un vampir Stefan incearca sa-si ascunda acete instincte . Stefan are un frate , pe nume Damon care , fata de Stefan tot ceea ce face este sa-si faca treaba de vampir, sa faca rau oamenilor , incercand chiar sa o omoare pe Elena, astfel s-a declansat o adevarata rivalitate intre cei doi frati Serialul The Vampire Diaries este o adaptare a unei serii de carti publicate in 1991.
Sursa poza
Sursa text :site-ul de filme din reteaua Stedu/
Sursa poza
Sursa text :site-ul de filme din reteaua Stedu/
vineri, septembrie 10, 2010
Magazinul de soti si sotii
Din categoria "de pe net" sau umbalte pe email .
S-a deschis un magazin unde doamnele isi pot cumpara un sot. Magazinul are 5 etaje, pe masura ce urci, caracteristicele barbatilor ce se vand acolo se imbunatatesc, dar exista o conditie, odata ce ai urcat etajul nu mai poti reveni inapoi la etajele inferioare.
Vine o doamna sa-si cumpere un sot. La primul etaj sunt barbati frumosi. Ok, isi zice ea, dar e loc si de mai bine... Urca la etajul doi unde se vand barbati frumosi si bogati. Hm... nu e rau, dar... Urca la etajul 3. Acolo se vand barbati frumosi, bogati si buni familisti. Binisor isi zice dar, parca... Si urca la etajul 4 - acolo sunt barbati frumosi, bogati, buni familisti si extrem de romantici... Femeia tot nemultumita urca la ultimul etaj acolo pe un panou imens apare inscriptia: "sunteti vizitatoare cu numarul 1 milion ... la acest etaj nu sunt barbati, el a fost conceput ca sa demonstreze ca o femeie niciodata nu poate fi multumita."
Peste drum se afla un alt magazin unde barbatii isi pot cumpara o sotie.
Magazinul are aceiasi structura si conditii de cumparare. La etajul 1 se vand femei frumoase. La etajul 2 se vand femei frumoase si inebunite dupa sex. Etajele 3,4 si 5 n-au fost niciodata vizitate de barbati!
S-a deschis un magazin unde doamnele isi pot cumpara un sot. Magazinul are 5 etaje, pe masura ce urci, caracteristicele barbatilor ce se vand acolo se imbunatatesc, dar exista o conditie, odata ce ai urcat etajul nu mai poti reveni inapoi la etajele inferioare.
Vine o doamna sa-si cumpere un sot. La primul etaj sunt barbati frumosi. Ok, isi zice ea, dar e loc si de mai bine... Urca la etajul doi unde se vand barbati frumosi si bogati. Hm... nu e rau, dar... Urca la etajul 3. Acolo se vand barbati frumosi, bogati si buni familisti. Binisor isi zice dar, parca... Si urca la etajul 4 - acolo sunt barbati frumosi, bogati, buni familisti si extrem de romantici... Femeia tot nemultumita urca la ultimul etaj acolo pe un panou imens apare inscriptia: "sunteti vizitatoare cu numarul 1 milion ... la acest etaj nu sunt barbati, el a fost conceput ca sa demonstreze ca o femeie niciodata nu poate fi multumita."
Peste drum se afla un alt magazin unde barbatii isi pot cumpara o sotie.
Magazinul are aceiasi structura si conditii de cumparare. La etajul 1 se vand femei frumoase. La etajul 2 se vand femei frumoase si inebunite dupa sex. Etajele 3,4 si 5 n-au fost niciodata vizitate de barbati!
miercuri, septembrie 01, 2010
Mi-e dor si doare
De ce ?De cine? De mine .... Mi-e dor si doare
Asculta mai multe audio Muzica
Si daca dupa tot ce ti-am spus, n-ai inteles nimic -
De fapt trebuia sa simti, nu sa-ntelegi -
Daca dupa tot ce-am facut, nu-nsemn nimic pentru tine,
De ce nu vrei sa ma dezlegi ?
Sa plang - nu-ncerc,
Sa-ncerci - nu stii,
Sa stiu - nu vreau,
Sa vrei - nu poti.
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic, decat ca:
Mi-e dor si doare,
Dor si doare ...
Si dac-atata timp a trecut - aproape fara rost -
De fapt, totul are rost fara sa stim;
Dac-atatia ochi s-au inchis incet, incet, peste mine,
De ce ne-ajuti sa ne mintim ?
Sa uit - nu invat,
Sa-nveti - n-asculti,
Asculta mai multe audio Muzica
Si daca dupa tot ce ti-am spus, n-ai inteles nimic -
De fapt trebuia sa simti, nu sa-ntelegi -
Daca dupa tot ce-am facut, nu-nsemn nimic pentru tine,
De ce nu vrei sa ma dezlegi ?
Sa plang - nu-ncerc,
Sa-ncerci - nu stii,
Sa stiu - nu vreau,
Sa vrei - nu poti.
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic, decat ca:
Mi-e dor si doare,
Dor si doare ...
Si dac-atata timp a trecut - aproape fara rost -
De fapt, totul are rost fara sa stim;
Dac-atatia ochi s-au inchis incet, incet, peste mine,
De ce ne-ajuti sa ne mintim ?
Sa uit - nu invat,
Sa-nveti - n-asculti,
Versuri Taxi - Mi-e dor si doare
de pe http://www.versuri.ro
de pe http://www.versuri.ro
joi, august 26, 2010
PRIETENIA ?!
Mmmm ... cam greu cuvant , greu si cu mai multe fete....
In ziua de azi prieteni iti gasesti mai greu ... prietenii sunt cei care ti-au fost prieteni dintotdeauna... degeaba ai impresia ca ca te intelegi bine cu alte persoane pe parcurs, degeaba ai impresia ca iti mai faci prieteni noi ... pentru ca la un moment dat, cand incepi sa cunosti mai bine acel "prieten", cand incerci sa fii si mai apropiat iti dai seama de fapt ce fel de om este ... daca vrei sa vezi asta, il vezi si simti cand este fals, cand minte, cand nu este de acord cu nimic din ce zici tu ... iti dai seama ... dar trebuie sa vezi asta singur, trebuie sa deschizi tu ochii ...
Prea frumos cuvantul prietenia ... pentru a putea fii folosit atat de des ...
 |
| PRIETENIA... |
Prea frumos cuvantul prietenia ... pentru a putea fii folosit atat de des ...
marți, august 24, 2010
LA MULTI ANI !!!
La multi ani tie, fratiorul meu mai mare, sa ai parte de tot ce e mai frumos si bun pe lume... in fiecare an o sa iti urez acelasi lucru pentru ca vreau si sper cu tarie ca asta sa se intample si de asta sa ai parte!
La multi ani si tie, Sorin Rusi , multa sanatate si tot ce iti doresti!
Va pup!
LA MULTI ANI !
La multi ani si tie, Sorin Rusi , multa sanatate si tot ce iti doresti!
Va pup!
LA MULTI ANI !
luni, august 23, 2010
Departe de online ...
A trecut ceva timp ... si de cateva zile ma tot gandesc sa ma intorc la rafturile mele prafuite din blog.Ar trebui sa fac putina curatenie ... dar il mai las un pic asa ... e al meu asa cum este :)
Am fost plecati la Slanic Prahova 5 zile, unde am vizitat Salina, Muntele Verde, am urcat pe munte (la ora 14 in papuci :) - cine mai era ca noi !!?) am intanlit oameni frumosi si prietenosi, ba chiar ne-am facut prieteni - pe Mada si Petro pe care ii pup si de care mi-e dor deja!
Am fost la Ulmu 4 zile, m-am bronzat, m-am balacit, Geo a mers nonstop la peste ( congelatorul meu este plin!! de peste.)
Am revenit la servici parca mai plina de mine ... cu mai mult chef de munca ( deci mi-a priit - atentie dragi sefi daca cititi :)) )
Weekendul asta am fost iar la Ulmu, cu Ale undene-am jucat a avut grija de puisorii de gaina proaspat scosi de la closca :)
Iubita mea Ale are inca piciorul in gips ... o sa revin cu amanunte de la vizita de astazi la spital ( la control, nu a patit nimic altceva)
Bine v-am regasit !Daca mai este cineva pe-aici !
Am fost plecati la Slanic Prahova 5 zile, unde am vizitat Salina, Muntele Verde, am urcat pe munte (la ora 14 in papuci :) - cine mai era ca noi !!?) am intanlit oameni frumosi si prietenosi, ba chiar ne-am facut prieteni - pe Mada si Petro pe care ii pup si de care mi-e dor deja!Am fost la Ulmu 4 zile, m-am bronzat, m-am balacit, Geo a mers nonstop la peste ( congelatorul meu este plin!! de peste.)
Am revenit la servici parca mai plina de mine ... cu mai mult chef de munca ( deci mi-a priit - atentie dragi sefi daca cititi :)) )
Weekendul asta am fost iar la Ulmu, cu Ale unde
Iubita mea Ale are inca piciorul in gips ... o sa revin cu amanunte de la vizita de astazi la spital ( la control, nu a patit nimic altceva)
Bine v-am regasit !Daca mai este cineva pe-aici !
marți, august 03, 2010
Un alt cosmar ... pentru Alexia
Numai cand citesti .. te gandesti cu groaza la ce poate fii in sufletul unei mame care trece prin asta ...ce sa mai spun de sarmana mea nepotica :(
Nici nu stiu cu ce sa incep... Alexia are din nou gips .... doar la un piciorus... la dreptul .. a alunecat de pe marginea patului nici macar jumatate de metru ,cu piciorusul sub ea (eu fiind langa ea si incercand sa o prind) .Nu a plans .. doar a fost sperietura .pentru ea..off ...
I se umfolase si inrosise nu zicea nimic .. dar efectiv nu aveam liniste ... am luat un taxi si am fugit la spital .. acolo verdictul : e RAU zice medicul care era de garda..... are rupt piciorul .. (eu ma gandeam ... asa a vrut Dumnezeu ....ii punem in gips .. si mergem mai departe . .)dar cand mi-a spus ca ne interneaza si ca trebuia operata ,a cazut efectiv cerul pe mine ,mi s-au inmuiat picioarele si am zis 7 ???? (operatii )de la o mica cazatura .. l-am mai intrebat odata ....pe medic si i-am explicat a cazut de la o distanta foarte foarte mica..... si am reusit sa o prind catusi de putin ..dar OPERATIE .... DIN NOU ?? mi-a spus ca oasele ei sunt foarte subtiri ... si nu avem ce face...
Ne-am internat lunea trecuta si abia joi ...a operat-o ... binenteles a stat nemancata si nebauta pana la ora 14.00 ... o luase in sala de operatie .. pe la 9 si .. dupa nici 0 minute vine medicul anestezist si -mi spune ca are febra si nu poate sa-i faca nimic .. o sa o bage la perfuzii sa o hidrateze si o face mai tarziu ...... iar m-am inmuiat numai cand am vazut-o ca iese din sala ...si ma gandeam la trauma Alexiei ca are oroare de usile alea ..... (De la blocul operator).... pe la ora 14.05 a luat-o si i-a facut operatia ... i-a bagat o tija .... cica e foarte bine .. dar medicul zice sa nu ne grabim ,au dus-o in reanimare ...stateam afara si o auzeam cum plange..." cheama te rog pe mamii ",vreau la mami"...
pe 23 august vom merge la control... iar STOPAM tot .. imi vine sa urlu sa nu stiu .....tot ALexia ? tot noi ?
Acum suntem acasa.... si e bine .... atat cat se poate ... numai ca iar o luam de la inceput cu cosmaruri .. noaptea tipa ,plange .... ca vrea acasa .. pe mine ma tine strans .. sa nu plec ...
joi, iulie 29, 2010
Doi prieteni adevarati – Alexia si Happy
Dupa cum stiti, Alexia este fetita care va intampina din partea dreapta a ecranului ori de cate ori accesati site-ul meu. Este un copil extraordinar, foarte curajos, care trebuie sa infrunte unele obstacole in incercarea ei de a se bucura de copilarie si viata ca oricare alt copil. Unii dintre voi ati citit deja Povestea celei mai curajoase fetite de pe Pamant, care este de fapt povestea Alexiei si a ghipusului pe care trebuie sa il poarte atat de des.
Din pacate, desi in urma cu o luna doctorii ii scosesera ghipsul, o intamplare nefericita a facut ca Alexia sa ajunga din nou la spital. Da, dar poate nu stiti, si poate nici ea nu stie, adevaratul motiv al acestei intamplari. Pentru a-l afla cititi povestirea de mai jos.
Doi prieteni adevarati – Alexia si Happy
Ticaitul masinii de cusut se auzea din holul lung, la capatul caruia pisica torcea somnoroasa. Langa batranul care incerca de zor sa incropeasca rochite pentru papusile asezate la rand pe canapea, statea Alexia, fetita de 5 ani care se chinuia sa invete pe de rost rugaciunea data de bunicul ei.
“Inger, ingerasul meu care mi te-a dat Dumnezeu
Totdeauna fii cu mine si ma-nvata sa fac bine
Eu sunt slab, tu fa-ma tare,
Eu sunt….hmmm”
Ajunsa aici, intotdeauna facea o pauza care il determina pe batran sa se incrunte si sa se opreasca din lucru. Fetita se uita printre gene la bunicul sau care se intoarse si continua:
“ Eu sunt mic, tu fa-ma mare,
Totdeauna ma insoteste si de rele ma pazeste”
Bunicul isi ajuta blajin nepotica. Alexia isi dadu ochii peste cap ca si cum doua versuri poticnite nu ar fi contat, asa ca, spunea ea, isi merita cu prisosinta rochita noua pentru papusa ei cea draga. De la radioul vechi din tinda rasuna gajait o melodie straina. Fetita se facu ca repeta si ea versurile acelui cantec. Bunicul se opri, o privi pe sub ochelari si ii spuse:
- Vad ca de rugaciuni te-ai plictisit. Adu cartea de engleza sa mai invatam niste cuvinte noi!
Copila sari fericita de pe canapea si scoase din geanta neagra a mamei ei cartea de engleza. La asta era foarte buna. Niciun copil de la bloc nu o sa intrecea, asa ca era convinsa ca bunicul avea sa fie mandru.
- Bunicule, sa stii ca am invatat multe cuvinte, vrei sa ti le spun?
- Sigur, incepe.
- Pai, stiu cum se zice “numele meu este Alexia” – “My name is Alexia” , repeta fetita serioasa de parca s-ar fi aflat in fata unei sali pline. “Incatata sa te cunosc” – “Nice to meets you! “
- Nu cumva e meet?
- A, ba da, intotdeauna ma incurc aici, rosi ea.
- Si mai stiu alte cuvinte: “hello” inseamna buna, “how ai you” ce mai faci, “sad” trist, “happy” fericit…
Mica lectie de engleza fu intrerupta de vocile copiilor de afara. Alexia se intoarse spre poarta, apoi la bunicul ei rugandu-l din priviri sa o lase la joaca.
- Bine, du-te, dar sa nu te departezi prea mult de casa.
Alexia zburda de fericire, isi lua in graba posetuta ei maro si alerga spre copiii ce o asteptau la strada. Bunicii ei locuiau intr-un sat micut de langa Bucuresti, unde isi petrecea adesea luni intregi desprinse parca din basmele pe care mama i le citea seara la culcare. Dulceata de struguri a bunicii, rochitele bunicului …pentru ea sau pentru papusile ei dragi, puisorii pe care de fiecare data ii ingrijea cu la fel de multa grija, dar pe care ii si alerga amuzata, leaganul ei drag si toti pomii fructiferi din care se infrupta in dupa-amiezile calduroase. Toate faceau parte din raiul ei de la tara. Cu toate astea, cel mai drag ii era bunicul. El ii citea povesti, o invata rugaciuni, cam multe ce-i drept, el ii promitea neincetat ca atunci cand va creste vor merge impreuna la garla. Mai erau, bineinteles si tovarasii de joaca si stelele de pe cerul luminos al noptilor de vara, atunci cand incerca sa deseneze mii si mii de forme pe care apoi, vreun avion intarziat le stergea cu luminile lui intrerupte.
Odata ajunsa in grupul de copii galagiosi pornira cu totii spre casa unuia dintre ei. Aveau sa se joace Ratele si Vanatorii, Sotron sau De-a V-ati Ascunselea. La fel se intampla si in acea dupa-amiaza, atunci cand Alexia fu singura care se pitise atat de bine incat nimeni nu fusese in stare sa o descopere. La un moment dat, insa, unul dintre parintii tovarasilor de joaca veni pentru a-l lua la masa. Copiii si adunara jucariile si plecara tristi spre casele lor, stabilind insa o alta intalnire mai pe seara, atunci cand avea loc o alta runda de joaca.
Alexia porni si ea agale si cam abatuta spre casuta rosie ce se vedea in zare. Se gandea la ce ar fi putut face ca sa nu se plictiseasca, stergandu-si cand si cand broboanele de transpiratie de pe frunte. Era asa cald! La un moment dat, insa simti ca este urmarita. Se intoarse, privi in spate, insa nu vazu nimic. Isi continua drumul, insa i se paru din nou ca aude in spate zgomotul altor pasi. Se opri si se intoarse din nou, privirea coborandu-i de asta data data in jos. In spatele ei o urma un catelus mititel si auriu ce dadea din codita si isi scotea limbuta afara, toropit si el de caldura molesitoare. Alexia il privi mai bine. Nu parea un caine vagabond. Era prea frumos. Fetita se uita in stanga, dreapta, poate, poate il vede pe stapanul acelui catelus atat de scump. Nu vazu pe nimeni. Hmm, nu stia ce sa faca. Mama ii spusese ca totusi cainii vagabonzi sunt periculosi. Acesta era un puiut, ceea ce insemna ca mama lui pandea de undeva din umbra. Nu putea sa il ia in brate si sa il mangaie, asa cum ar fi vrut de fapt.
Se intoarse si isi continua drumul nepasatoare, tragand insa cu ochiul in spatele ei. Aceiasi pasi micuti si marunti se auzeau, urmadin-o. Se intoarse repede ca si cum ar fi vrut sa il spioneze pe catelus si vazu ca intr-adevar acesta o urma. O lua la fuga. Catelusul alerga si el dupa ea, prinzand-o din urma si privind-o fericit.
Fetita se opri si se lasa pe vine pentru a-l studie mai bine. Animalele nu puteau sa vorbeasca, insa putea sa faca pariu ca acest catelus chiar o indragise si ii zambea cu ochisorii aceia micuti si botuletul ce statea larg deschis. Alexia intinse mana si il mangaie. Cu siguranta ii era foarte sete. Catelusul mangaie si el mana fetitei, venind mai aproape de ea. Atunci Alexia nu se mai putu abtine si il lua in brate fericita. Era atat de scump, incepuse sa o linga pe manuta, aratandu-si recunostinta pentru cele cateva minute de iubire. Fetita il prinse si il indeparta un pic de ea pentru a-l privi mai bine.
- De unde ai venit tu catelus zambitor? intreba ea razand.
Porni catre casa cu el la piept, intrebandu-se ce avea sa faca cu acel mic dar ce ii fusese dat de un strain nevazut. Bunicii nu erau de acord cu un caine de care ea sa aiba grija tot timpul, insa de cum il luase in brate, stiuse ca de acel catelus nu avea sa se desparta niciodata.
Intra pe furis in curte si incerca sa isi dea seama daca vreunul din bunici era prin apropiere. Liniste deplina, doar un vant caldut ce adie crengile prunului de langa poarta.
- Hai ca avem noroc, catelus zambitor, ar trebui sa caut niste apa, asta pana nu murim amandoi de sete!
Cu catelusul in brate, fetita se furisa tiptil pe langa vie si ajunse in partea cealalta a curtii. Acolo gasira o galeata cu apa de la fantana si incepura sa bea amandoi din cana mare si roz.
Se intoarsera apoi in fata casei, pe scari, acolo unde fetita isi petrecea timpul, si incepu sa ii prezinta catelusului toate jucarioarele ei:
- Uite, catelus zambitor, acestea sunt papusile mele: Tina si Ioana, iar el e motanelul din plus pe care l-am primit de la matusica mea anul trecut. Il cheama Mozart, dar te avertizez ca nu e foarte prietenos.
De indata ce fetita termina de prezentat micii ei prieteni, catelusul il smuci rapid pe Mozart si incepu sa maraie satisfacut de noua lui prada. Alexia incepu sa rada in hohote, astupandu-si apoi gura, la gandul ca bunicii ar fi putut sa o auda. Se aseza pe o treapta si isi privi mandra noua descoperire. Atunci, catelusul veni langa ea si isi lasa boticul umed pe piciorusul fetei.
- Of, catelus zambitor, cine stie cand te voi mai vedea. Tu nu stii cine sunt eu si cred ca daca mi-ai fi stiut povestea, nu te-ai fi tinut dupa mine atat. Eu nu pot sa alerg cu tine prea mult, nu te pot scoate afara ori de cate ori vrei sa faci pipi si mai tot timpul eu trebuie sa port o bucata mare, alba si tare care ma ajuta apoi sa fiu si eu un copil ca toti ceilalti pentru alte cateva saptamani.
Fetita era trista. Aceasta era povestea ei si acesta era si motivul pentru care mama si tata nu ii luasera pana atunci o pisicuta sau un catelus adevarat. Catelusul, insa, nu se lasa intristat de vorbele Alexiei asa ca incepu sa o linga pe manute si sa ii zambeasca le fel de fericit.
- Ei bine, se pare ca esti un catelus curajos si nu fugi asa repede de o astfel de poveste. Pai, de vreme ce ai devenit unul dintre partenerii mei de joaca trebuie sa iti gasim si un nume, nu?
Fetita isi sprijini degetul aratator de barbie si incepu sa se gandeasca la un nume potrivit pentru catelusul ei care se parea ca se indragostise de ea, de vreme ce nu o scapa nicio clipa din priviri.
- Stiu, rasuna glasul victorios al fetitei. Te vei numi…. Happy!
Catelusul latra o data, ca si cum ar fi aprobat noul nume de botez si dadu din codita…fericit.
- Hai, Happy, hai sa ne jucam. Bunicii se vor trezi in curand, asa ca nu se stie cat timp mai avem la dispozitie.
Cei doi noi prieteni incepura sa alerge prin curte, sa chinuiasca vreun pui ratacit, sau sa zaboveasca la umbra unui pom inverzit. Apoi, Alexia isi aminti de motanul ei Mozart si il aduse pe terenul de joaca, fiind folosit pe post de minge, atat de ea, cat si de Happy. Fetita era atat de fericita cum nu fusese vreodata, privindu-si cu atata drag noul prieten.
Cativa nori negri se adunara pe cer si dintr-o data se porni o ploaie torentiala de vara. Alexia isi lua catelusul in brate si se adopostira la streasina casei din fata. Si, pe cand fetita continua sa ii prezinte animalutului fiecare gandacel sau fiecare firicel de iarba, ploaia se opri. Alexia se ridica si vru sa fac un pas spre gradina bunicilor, de acolo de unde venisera si unde se jucasera cateva ore bune. Zambetul de pe fata ii disparu insa cand vazu ca toate zarzavaturile bunicii erau la pamant. Nu isi daduse seama, insa in joaca ei cu Happy, distrusesera aproape toate rosiile, castravetii si ardeii bunicii.
Se intoarse pe scari speriata la gandul ca aveau sa o certe si, mai grav, aveau sa o desparta de Happy. Catelusul statea si el langa ea, privind-o pe sub sprancene de parca ar fi inteles ce prostie facusera. Alexia cauta speriata o solutie, insa nu gasi niciuna, asa ca incepu sa planga, in timp ce Happy o lingea si schelalaia usor, soptindu-i sa nu mai fie trista.
Chiar atunci, o voce ferma se auzi de sub o ciupercuta crescuta dupa ploaie:
- As putea sti, copila cu parul balai, de ce iti irosesti lacrimile intr-o zi atat de frumoasa de vara?
Fetita se uita nedumerita in jur. Nu vazu pe nimeni. Apoi, privirea ii cobori pe acea ciupercuta ciudata si vazu la umbra ei un spiridus haios, cu o salopeta albastra si palariuta rosie. O privea serios, cu mainile incrucisate de parca astfel ar fi dorit sa o certe mai tare. Cu toate astea, ii fura Alexiei un zambet.
- Nu rade ca nu e de ras!
Alexia isi infunda rasul, desi vocea serioasa a spiridusului nu se potrivea deloc cu infatisarea caraghioasa a acestuia.
- Am auzit ca ai o dorinta pentru mine?
- Dorinta? Pentru tine? Intreba Alexia uimita
- Da, ma scuzati. Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Spiridusul ce aduna cele mai mari dorinte ale copiilor cuminti. Am auzit ca tu esti o fetita cuminte, asa-i?
- Asa e, asa e, raspunse Alexia indata.
- Si atunci spune-mi. De ce plangi si cu ce te pot ajuta?
Ochii mari si caprui ai fetitei se inseninara.
- Uite ce e spiridusule, dupa cum stii, eu sunt un copil cam bolnavior.
- Ca majoritatea copiilor, nimic nou, nimic nou, treci mai departe, rasuna vocea ragusita a spiridusilor.
- Parintii si bunicii nu imi dau voie sa am un animalut adevarat, insa eu astazi l-am intalnit pe Happy si nu vreau sa ma despart de el. El este prietenul meu cel mai bun si el ma va face fericita ori de cate ori voi fi trista. Si tu stii..ca eu…uneori..devin trista.
- Rusine! Rusine sa iti fie!!!! Niciun copil nu ar trebui sa fie trist!
Spiridusul scoase din buzunarul salopetei albastre o agenda minuscula. Isi consulta programul, apoi isi vara creionul verde de dupa ureche si, privind-o pe Alexia spuse:
- Dorinta iti va fi implinita.
Fetita si catelusul incepura sa zburde fericiti. Fura intrerupti de ultima remarca a spiridusului.
- Insa, stati, stati, va trebui sa platesti un mic pret pentru asta. Esti dispusa sa renunti la o mica bucurie pentru Happy?
- Da, da, spiridusule, dau orice numai sa ma lasi sa il pastrez pe Happy.
- Foarte bine, carevasazica mi-am incheiat misiunea si aici. Sa fiti fericiti, sa va bucurati unul pe celalalt si… Alexia..sa nu uiti..la un moment dat voi reveni si iti voi cere datoria. Sa nu plangi si sa nu fi suparata atunci! Doar ti-am dat voie sa il pastrezi pe Happy!
- Bine, spiridusule! Iti promit!
Din acea seara Alexia nu mai ramase niciodata singura. De fiecare data cand ii era greu sau rau sau pur si simplu plictiseala si tristetea o cuprindeau, mangaierea sau ochisorii veseli ai lui Happy o ajutau sa mearga mai departe. Ca prin minune, parintii si bunicii il indragira de indata, iar ceilalti copii o invidiau mereu pentru mica minune ce ii statea alaturi.
***
La cativa ani de la aceasta patanie, Alexia statea in dormitorul micut al apartamentului ei, privind-o dragastos pe mama sa ce aranja niste vase in bucatarie. Langa patul ei Happy privea si el la ecranul ce rula desene animate. Deodata, insa, langa el aparu din nou spiridusul cu salopeta albastra si palarie rosie. Alexia se apleca pentru a-l vedea mai bine si nu apuca decat sa auda “ A venit timpul sa imi platesti datoria”. Spiridusul disparu si in aceeasi secunda Alexia aluneca si cazu din patut chiar pe labuta prietenului ei Happy. Simti ca ceva nu este in regula si incepu sa planga, mama sa venind, ridicand-o ingrijorata. Nu isi mai putea misca piciorusul si isi dadu seama ca avea sa mearga iar la doctor, sa suporte din nou acel ghips. Si, desi mama plangea iar Happy o privea ingrijorat, Alexia isi aminti de cuvintele spiridusului. Aceasta era mica bucurie cu care ea trebuia sa plateasca dorinta implinita a spiridusului. Isi sterse lacrimile si infrunta totul cu seninatate. O imbarbata pe mama si ii spuse ca nu o mai doare atat de rau. Bineinteles ocolea adevarul, insa privindu-l pe dragul ei catel, Happy, isi dadea seama ca orice sacrificiu merita.
Din coltul camerei, Happy o privea si el bland, cu ochii inlacrimati, simtindu-se poate vinovat de noua incercare a Alexiei. Cu toate astea, aceasta il chema langa ea, il imbratisa si ii sopti ca nimic nu putea sa desparta doi prieteni adevarati.
Pentru toti cei care vreti sa o ajutati sau sa ii cunoasteti mai bine bine pe Alexia si Happy, aici puteti gasi blogul ei si alte informatii despre starea ei de sanatate.
duminică, iulie 25, 2010
25 IULIE 2010 - 1 AN
Azi , implinim 1 an de cand eu si Geo am spus DA la casa de casatorii a sectorului 5 (proasta alegere ... mai bine mergeam la sectorul 4 )
Inca nu m-am obisnuit cu numele ... inca ma mai prezint Sfarti (uneori).
De sarbatorit ...ramane pe saptamana viitoare, azi eu sunt la birou, el este la ai mei de o saptamana (o fii bine?!lui sigur ii e!)
La multi ani noua, sotul meu!
Inca nu m-am obisnuit cu numele ... inca ma mai prezint Sfarti (uneori).
De sarbatorit ...ramane pe saptamana viitoare, azi eu sunt la birou, el este la ai mei de o saptamana (o fii bine?!lui sigur ii e!)
marți, iulie 20, 2010
In parculet dupa 6 luni ...
Am decoperit un parculet super frumos si destul de bun mai ales pentru Alexia,sunt leganute cu bara protectoare ,lanturi.. etc mi-a spus ca este "parcul ei peperat".
Anul trecut in septembrie ,octombrie ,a dus-o pe Alexia la caluti ... si din pacate nu am putut sa o pun normal (calare),ci invers si o tineam eu.....duminica am fost la poneeii... si am reusit sa o pun pe Alexia normal (calare) ,era asa incantata si radia de fericire (calul fiind animalul ,jucaria preferata).
Sunt destul de fericita si mai ales Alexia ca putem merge din nou in parculet .... (bine acolo unde se poate ,sa o dau ,de ex in tobogan nu pot inca)...cu toate ca fericirea asta va dura pana in septembrie ...dar am zis sa ne bucuram din plin
Ma doare totusi ca uneori cand vad lumea ca-si da coate si se uita "ca la masini straine la Alexia .."dar incerc sa trec mai departe....
joi, iulie 15, 2010
Gata ghipsul .. pana in septembrie
Ieri am fost la doctor si a spus ca vom da gipsul jos ,iar pe 27 septembrie ne internam pentru interventia de derotare.
Ne vom apuca serios de kinetoterapie ,a spus sa incepem de luni sa o lasam sa se relaxeze..
Alexia este ok in principiu .. pana o pun culcata sa doarma ,sta in fundulet singura nu trebuie sa o ajut eu ,este mult mai bine ca data trecuta (este normal avand in vedere ca a stat aproape 6 luni in gips ),azi noapte a fost o noapte alba .. nu stiu daca a dormit 3 ore legate... a plans tot timpul o doare nu -si gaseste pozitia,nu misca foarte mult piciorusele ,a facut si temperatura de atata plans si cald ... dar .. Cu Dumnezeu inainte!
Ne vom apuca serios de kinetoterapie ,a spus sa incepem de luni sa o lasam sa se relaxeze..
Alexia este ok in principiu .. pana o pun culcata sa doarma ,sta in fundulet singura nu trebuie sa o ajut eu ,este mult mai bine ca data trecuta (este normal avand in vedere ca a stat aproape 6 luni in gips ),azi noapte a fost o noapte alba .. nu stiu daca a dormit 3 ore legate... a plans tot timpul o doare nu -si gaseste pozitia,nu misca foarte mult piciorusele ,a facut si temperatura de atata plans si cald ... dar .. Cu Dumnezeu inainte!
marți, iulie 13, 2010
Donatii Online pentru Alexia !
Pentru cei care doresc sa o ajute pe Alexia, am facut un cont de PayPal. Puteti acum sa "cumparati" felicitari virtuale cu Alexia. Acestea sunt simple poze cu Alexia, poze care va vor fi trimis pe mail. Practic este tot o donatie, dar pentru a accepta donatii prin PayPal trebuiesc muulte acte. Puteti "achizitiona" 1 felicitare virtuala, 3 felicitari sau chiar 5 felicitari. Folositi butonul de mai jos pentru a cumpara felicitari. Alexia va multumeste.O alta zi mare ... ne asteapta... maine!
Maine este din nou o zi mare pentru noi ... mai ales pentru Alexia ,dam gipsul jos .. si vom incepe recuperarea atunci sa ne tinem.
Alexia este extrem de optimista si spune ca o sa dam gipsul jos ,si facem gimnastica si ca o sa mearga .
Eu i-am explicat ca in toamna o sa mai puna domnul doctor .. in ghips piciorusele .. a inceput sa inteleaga deja ... e puiul meu CURAJOS si bun.
Alexia este extrem de optimista si spune ca o sa dam gipsul jos ,si facem gimnastica si ca o sa mearga .
Eu i-am explicat ca in toamna o sa mai puna domnul doctor .. in ghips piciorusele .. a inceput sa inteleaga deja ... e puiul meu CURAJOS si bun.
duminică, iulie 11, 2010
Gataa ... !!!
Da ...am scapat de facultate ... in sfarsit !Si nu , nu dau mai de parte la master daca asta va intrebati ! Cel putin nu inca ... prefer ca banii aia sa ii dau lui Ale sa se faca bine sau sa ii dau cand o sa aibe ea nevoie .
\
Astept concediul ... si il astept mult !Sa vad daca mi se aproba ... nu stiu ce o sa facem ... nimic special , ne odihnim probabil (ca bosorogii)
Astept concediul ... si il astept mult !Sa vad daca mi se aproba ... nu stiu ce o sa facem ... nimic special , ne odihnim probabil (ca bosorogii)
miercuri, iunie 30, 2010
Stare Goala ... sau poate prea Plina !
Sunt la birou ... ar trebui sa fac o treaba... m-am apucat de ea ... inca incerc sa fiu atenta ...incerc din greu sa fac totul bine.
Imi beau cafeluta , muzica la casti ... incerc sa ma concentrez ,
incerc sa lucrez ... dar gandurile nu ma lasa ... starea care mi s-a
instalat de aseara in suflet nu vrea sa iasa prea repede ... nu ma lasa
sa fiu asa cum vreau sa fiu ... nu ma lasa sa fiu asa cum ma cunoaste
toata lumea. Poate aceea sa fie masca si asta de acum sa fie reala?dar NU , nu are cum ... doar nu m-am mintit singura atatia ani! Eu nu vreau sa fiu ASA!Eu NU sunt asa !
Asa as vrea sa nu mai aud "o sa fie bine" ... vreau doar sa vad asta !Dupa ce incerci sa fii cel mai tare ... incerci sa intaresti pe toata lumea ... la un moment dat pici ... si desi nu vrei sa iti arati slabiciunea nu poti ; si te inchizi in tine ... si deodata rabufnesti ... si nu te poti opri ; si nu te poti ascunde...de sa nu vada lumea cat esti de slab de fapt.... si incerci ... si te prefaci ca n-ai nimic ... si doare mai tare.
Ce am ?De ce am coltul ochiului umed?m-am spalat pe fata?ploua?M-a stropit careva?
Mmm ... vorbe fara sens , vorbe fara rost , vorbe .... vorbe ... goale?Sau suflet gol sau poate prea plin !?Sau ce am ?!
Vreau sa plec departe ... doar eu cu mine si cu gandurile mele ... Dar nu am cu ce ...
Deci trebuie sa dau un titlu ... Stare Goala ... sau poate prea Plina !
Aberez!Nu ma bagati in seama.. o sa imi treaca ... sper !!
incerc totusi sa fac ceva treaba!
vineri, iunie 25, 2010
SOMNOLENTA ....
Normal!
Mi se pare logic !Acum...cand ma apuc de invatat ...de fapt de azi dimineata ... am o stare de somnolenta continua.Si de ce este asa logic??Pentru ca invat pentru licenta si este clar...cand ma apuc sa invat ma ia somnul!!!
ok...inca putin...mai rezist ...o dau si dupa aia gata !!
ZzzzzzzzZZzzzzzzZZzzzzzzzZZzzzzzzz ... ce as dormi acum ... ca Alexia ... langa tastatura !!!
Mi se pare logic !Acum...cand ma apuc de invatat ...de fapt de azi dimineata ... am o stare de somnolenta continua.Si de ce este asa logic??Pentru ca invat pentru licenta si este clar...cand ma apuc sa invat ma ia somnul!!!
ok...inca putin...mai rezist ...o dau si dupa aia gata !!ZzzzzzzzZZzzzzzzZZzzzzzzzZZzzzzzzz ... ce as dormi acum ... ca Alexia ... langa tastatura !!!
miercuri, iunie 23, 2010
Inca 2 operatii :(
Astazi au fost fetele la control .... a facut radiografie Alexia... si ne-a spus
medicul ca este foarte bine in gips dar nu poata sa o tina tot timpul
in gips ,trebuie facute operatiile de derotare... asta insemnand pe 14
iulie dam gipsul jos ,incepem recuperare pana in septembrie si atunci va
urma o operatie la un picior , 6 saptamani in gips, apoi operatia
urmatoare la celalt piciorus si iar in gips inca 6 saptamani.....Alexia ma tot intreaba dar de ce mami iar gips nu mai vreau mami...
Ooooooofff!
luni, iunie 21, 2010
Examene ...
Mai am licenta si scap ...Pe 1 iulie 2010 va fii Festivitatea absolvire Marketing si Afaceri Economice Internationale - MK 2010
Acu sa ma vedeti :)
joi, iunie 17, 2010
Gipsul cel nou ...
Sora`mea povesteste cum au " capatat" noul gips :
In data de 15.06.2010 pe la 10, inainte sa intre in sala deja incepuse sa planga ca ii
este sete (adevarul ca si pe caldurile astea... sa nu bei om mare de la
ora 0.00 .. si sa nu manance nimic..) La un moment dat a vazut un copil
ca se indrepta spre sala de operatii cu mama lui si imi spunea "vezi
mami ?baietelul ala merge cu mama lui ,mergi si tu cu mine da? "nu
stiam cum sa ma abtin sa nu plang nu voiam sa o mint, dar nici nu
puteam sa- i spun adevarul ... ca incepea sa planga ca o las singura
i-am spus pana la urma ca vad daca ma lasa domnul doctor ,daca nu eu o
astept la usa.. intrase in priza .. vreo ora intr-una imi spunea ...
"mamiiii vin inapoi mami da? mai statea cateva minute .. iar cu buza
lasata .. mami sa stii ca vin inapoi da? (ei ii este foarte teama de
terapie intensiva ca nu sunt acolo .. cu ea.. )
Pe la 10.30 a intrat Alexia in sala de operatii (sala de cosmar ii spun eu .. ) .. ca ma gandesc cu groaza la ea ... cand trebuie sa mi-o ia pe Alexia din brate sa o duca acolo ...singura.. :(.Au dus-o in sala deoarece trebuia sa-i faca anestezie ca sa-i poata pune gipsul .. nu a durat foarte mult cam 30 minute ..s-a deschis usa aia si am vazut-o pe brancardul ala era cu capul intors sa se uite dupa mine.. binenteles ca nu a plans deloc.. am eu cea mai curajoasa fetita ?? AM... imi spunea .. "am dormit mami putin.."
Este destul de "ciudata pozitia ghipsului .. dar cel mai urat este cu vremea asta sper sa nu avem probleme... pe dedesubtul ghipsului....
Este un pic maraita mai ales cand am ajuns cand o iau in brate ma strange tare de gat se incordeaza.. ii e foarte frica .. din nou .. am revenit la asta ...
Pe la 10.30 a intrat Alexia in sala de operatii (sala de cosmar ii spun eu .. ) .. ca ma gandesc cu groaza la ea ... cand trebuie sa mi-o ia pe Alexia din brate sa o duca acolo ...singura.. :(.Au dus-o in sala deoarece trebuia sa-i faca anestezie ca sa-i poata pune gipsul .. nu a durat foarte mult cam 30 minute ..s-a deschis usa aia si am vazut-o pe brancardul ala era cu capul intors sa se uite dupa mine.. binenteles ca nu a plans deloc.. am eu cea mai curajoasa fetita ?? AM... imi spunea .. "am dormit mami putin.."
Este destul de "ciudata pozitia ghipsului .. dar cel mai urat este cu vremea asta sper sa nu avem probleme... pe dedesubtul ghipsului....
Este un pic maraita mai ales cand am ajuns cand o iau in brate ma strange tare de gat se incordeaza.. ii e foarte frica .. din nou .. am revenit la asta ...
miercuri, iunie 16, 2010
CEA MAI CURAJOASA FETITA DE PE PAMANT!
Marina Rasnoveanu a compus o poveste senzationala pentru nepotica mea Alexia.Mie mi-au dat lacrimile .Este atat o lectie de viata pentru noi cat si o mare incurajare pentru Alexia.Multumim din suflet Marina!
Draga Alexia Maria,
Probabil ca Mami iti va citi povestea asta pe care ti-am promis-o si vei afla in sfarsit secretul gipsului pe care trebuie sa il porti cand si cand. Sper sa nu te plictisesti pana la sfarsit pentru ca vei afla multe secrete, iar unul dintre ele ar putea fi ca tocmai tu esti CEA MAI CURAJOASA FETITA DE PE PAMANT!
Inainte de a veni pe lume, copiii sunt de fapt ingerasi. Sfintii si ingerii din Rai strang toti ingerasii din casutele mici si pufoase si pornesc intr-o calatorie pe Pamant. Asa isi aleg copiii parintii care ii vor iubi, orasele in care se vor juca, papusa sau jucaria preferata.
Timp de doua saptamani neintrerupt ingerii si ingerasii strabat toate tarile lumii si scriu pe o agenda cu fundita roz tot ceea ce i-a impresionat si ceea ce ar vrea sa traiasca in viata lor aici.
Intr-o seara frumoasa de primavara, un astfel de trenulet se pregatea sa se intoarca de pe Pamant in Ceruri. Ingerasii radeau zgomotos, discutand despre ce parinti sa isi aleaga sau ce jocuri ii impresionasera mai tare. La un moment dat, neatenti la o barza mare si albastra, ingerul-sofer puse o frana prea brusca si doi dintre pasagerii lui alunecara, aterizand pe un varf inalt de munte.
Ei bine, voi copii, poate nu stiti, dar trenuletele astea facute din nori nu sunt ca cele de pe Pamant, care merg cu benzina, asa ca nu se pot intoarce cand vor ele si mai ales nu isi pot schimba drumul oricand. Asa ca ingerasii se reintoarsera in Rai, urmand ca un alt zbor sa fie programat pentru a-i recupera pe cei doi ghinionisti.
Ioan, un inger ce implinise cu succes multe misiuni pe pamant isi privi mai atent ingerasul. Era o fetita micuta, blonduta, cu ochi caprui. Il privea speriata, rugandu-l din priviri sa o lase sa se adaposteasca sub aripa lui cea calda.
Asa si facu. Isi deschise aripile pentru ea si o feri de vantul rece al noptii. Ingerasa lui, insa era neinstamparata si mai ales jucausa, asa ca in curand isi dori sa se joace. Ingerul Ioan nu era un inger prea obisnuit cu copiii. Prefera sa ii admire si sa ii protejeze de la distanta, sarutandu-i doar noaptea in somn, cand dupa binecuvantarea lui, fiecare ingeras incepea sa zambeasca si sa aiba cele mai frumoase vise.
Pe de-o parte spera ca trenuletul sa soseasca mai repede pentru ca nu prea stia cum sa se poarte cu un ingeras mai ales unul neastamparat si jucaus.
De-odata, ingerasa lui o zbughi de sub aripa sa si se uita mai atent la el.
- Tu esti Ingerul Ioan, nu?
- Da, raspunse ingerul nostru nedumerit.
- Vezi, eu stiu cum te cheama, dar pe mine nu m-a intrebat nimeni cum mi-ar placea sa ma cheme.
- Asta pentru ca inca nu am ales noi un nume pentru tine.
- Hmm, dar de ce trebuie sa alegeti voi pentru mine? se bosumfla ingerasa.
- Pentru ca asa sunt regulile.
- Eu vreau sa le schimb.
Ingerul Joan o privi nedumerit. Avea sa fie o noapte lunga si fetita asta nu voia sa doarma deloc. Decise sa nu o mai contrazica.
- Bine, atunci, in noaptea asta, pentru tine, o sa schimbam regulile.
- Suuuper, sa incepem!
Ingerul o privea nedumerit. Fetita se gadila cu degetelul mic pe barbie si razand spuse:
- Vreau sa ma numesc Alexia Maria.
- Ok, atunci voi tine minte si odata ce iti vei alege parintii te vom numi Alexia Maria.
Joan se intoarse intr-o parte prefacandu-se ca doarme. Il inghionti insa degetelul mic al fetitei:
- Nicio problema..stiu deja care imi sunt parintii si in ce tara vreau sa traiesc.
Avea de-a face cu un copil precoce.
- Super, atunci sa nu uiti sa iti notezi pe o steluta de indata ce ajungem in Ceruri.
Cateva minute de liniste. Ingerul Joan spera ca ingerasa Alexia Maria isi terminase intrebarile. Nu era chiar asa. Fetita se apleca peste el si il intreba poznas:
- Dormi?
Ingerul deschise un ochi.
- Acum nu.
- Tu chiar esti ingerul Joan?
- Da, ti-am mai zis o data, de ce nu ma crezi?
- Pentru ca toti ingerasii colegi de camera cu mine vorbesc despre tine.
- Cum asa?
- Spun ca tu esti cel care ne imparte povestile si fiecare vrea sa iti faca toate poftele doar pentru a- darui lui cea mai interesanta si frumoasa poveste. Stii ca noua ne plac cel mai mult povestile. De fapt…iti spun un secret..Lor le plac mai mult jocurile, insa eu am o biblioteca plina de carti.
- Foarte bine, draga mea, asta chiar ma bucura.
- Stii..ma gandeam eu asa…
Fetita il privi dand din gene.
- Da, spune Alexia Maria.
- Daca noi doi am cazut din trenuletul ala, nu ai putea sa imi faci si mie acum o poveste frumoasa de tot pe care sa o traiesc acolo jos pe Pamant alaturi de parintii aia draguti pe care mi i-am ales? Si in felul asta iti spun dinainte daca imi place sau nu. Sa nu care cumva sa am obligi sa traiesc cine stie ce!
Ingerul Ioan se dezveli. Asta voia de fapt. Povestea. Nu avea sa o scoata la cap cu fetita asta…era prea desteapta si draguta in acelasi timp.
- Bine, Alexia Maria, dar ceea ce nu stii tu este ca fiecare poveste a unui copil se scrie si se aproba in functie de cerintele lui.
- Suuuuper.
- Stai..ca nu e asa de simplu. Mai intai trebuie sa imi raspunzi la niste intrebari.
Ingerul Joan scoase o foaie galbena, aurita cu stelute si roua de septembrie. Alexia Maria o privi fascinata.
- Ia spune-mi tu mie ce te-a impresionat in calatoria asta a noastra?
- M-a impresionat? Cred ca nu am invatat cuvantul asta la scoala de ingerasi.
- Da, scuza-ma. Adica ce ai tinut tu minte din calatoria noastra.
- Aaa..da..asta e simplu. Mi-a placut hotelul ala de copii.
- Hotelul ala de copii?
- Da, locul ala cu multi, multi copii care isi pierdusera parintii.
- A…orfelinatul.
- Da, da, de fapt..mi s-au parut cam tristi pentru niste copii.
- Aha..altceva.
- Hm… pai…mi-a mai placut cand am vizitat parcul ala din Romania si doi baietei s-au luat la bataie.
Joan o privi mirat.
- Si ce ti-a placut la asta?
- Pai m-a impresionat faptul ca la un moment dat amandoi au inceput sa planga si au cerut ajutorul mamicilor lor. Erau cam mari pentru asa ceva, nu?
- Si tu cum ai fi vrut sa faca?
- Pai sa nu plece asa, ci sa stea si sa vorbeasca fara sa le fie frica dupa prima intepatura de albina.
- Hmm..de la asta se certasera?
- Da..exact.. Erau atat de frumos imbracati, aveau atatea jucarii si ei plangeau ca doua fetite.
- De fapt, Alexia, sa stii ca nici fetitele nu ar trebui sa planga, raspunse ingerul.
- Stiu, Joan, numai ca ele uneori se emotioneaza mai repede, desi nu ar trebui. Eu, insa nu as fi asa. Le-as arata ca Alexia Maria este cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
Ingerasa se ridica si striga cat de tare putu:
- Alexia Maria este cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
De undeva din departare, ecoul ii dadu dreptate. Fetita se speri, nestiind ce e si, cuibarindu-se langa inger spuse:
- E cineva acolo si chiar imi zice ca sunt cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
Alexia Maria il privea cu ochi mari si blanzi. Ingerul o mangaie si rase.
- Ce ai zice tu daca ai primi povestea curajului?
- Hm.. suna bine.
- Atentie, insa, nu multi copii iau povestea asta pentru ca de fapt e cea mai grea misiune pe care o poti avea.
- Da? Nu conteaza! Sa stii ca eu sunt cea mai isteata din clasa mea de ingerasi.
- Da, nu ma indoiesc!
- Si ce trebuie sa fac pentru a lua povestea curajului?
- Misiunea ta va fi sa inveti toti oamenii ce este intr-adevar curajul. Stii, o sa iti spun un secret. Oamenii aia de jos, de pe Pamant au invatat sa se vaite si sa se lamenteze de atat de multe ori, incat nimeni nu ii mai crede. Dar tu le vei arata in fiecare zi ce este curajul, Alexia Maria.
- Da, da, asta vreau sa fac…dar imi poti explica mai bine ce este curajul? Stii..doamna profesoara nu ne-a predat inca nici cuvantul asta, desi cred ca stiu cam ce inseamna, dar..
- Curajul este atunci cand reusesti sa fii un model pentru ceilalti. Cand tu te uiti in ochii lor si le dai curaj, indiferent de varsta, inaltime sau greutate. Esti curajos atunci cand razi si reusesti sa alungi lacrimile si cand imbratisezi trupurile si chipurile celor tristi prin bunatatea si fericirea ta. A fi curajos inseamna a primi veselia in viata ta neconditionat, indiferent ce ti se intampla.
- Wow, asta vreau eu sa fac.
- Sunt convins de asta, doar esti cel mai istet ingeras din Rai.
Alexia Maria zambi.
- Eh…nu am spus asta..poate doar din clasa si camera meaJ Ei bine, si acum ce trebuie sa fac?
- Stai, ca nu am terminat! Iti voi da o unealta foarte importanta. Vezi tu, oamenii trebuie convinsi prin metode dure, pe care noi nu le intelegem, dar ei asa sunt, asa ca iti voi da o parte din aripa mea.
- Wow, Joan, multumesc mult, mult de tot!
Fetita se arunca in bratele ingerului sau si il pupa.
- Stai, ca tot nu am terminat. Acolo pe pamant, ceilalti nu o vor vedea asa cum o vedem noi azi, ci o vor vedea ca pe o bucata tare si alba. Ei ii spun gips.
- Gips..sa nu uit..gips.
- Da…. Ea va fi unealta ta de a le arata curajul tau si de a-i invata ca ei nu au de ce sa se planga niciodata, ba mai mult, ca ar trebui sa infrunte si ei viata cu acelasi curaj ca al tau.
- Super, super, te rog sa imi dai povestea asta..imi place mult de tot..e pentru mine, asta imi doresc eu sa fac. Te iubesc, te iubesc. Wow, ce bine ca am cazut din trenulet!
Si, pe cand fetita se invartea, facand tumbe si jucandu-se cu clopoteii ce cadeau rand pe rand din cer, ingerul Ioan isi aminti si de partea intunecata a povestii lui.
- Alexia Maria…ar mai fi totusi ceva.
- Da, ingerule, spune!
- Orice poveste trebuie sa aiba o parte mai intunecata. Asa ca… uneori…partea mea de aripa te va si incomoda. Te va durea, te va tintui la pat, te va impiedica sa te joci. Dar iti va da mai multa putere sa visezi, sa construiesti si tu povesti, sa faci magie si lucruri magice in jur. Trebuie doar sa nu uiti sa iti raspandesti curajul.
- Da, Ingere Ioan, nu iti face griji, o sa rezist. Doar sa nu uiti sa imi dai cadoul asta: gipsul adica o parte din aripa ta.
Spunand acestea, Alexia Maria se intoarse pentru ca in spate se auzise deja trenuletul ce venea sa ii salveze. Ii facu semn, pornira si in mai putin de 10 minute fura inapoi in Ceruri.
Ingerul Ioan si ingerasa Alexia Maria se despartira pentru un timp. In Castelul Alb, Sfintii si Ingerii pregateau povestea fiecarui copil. Daca ceilalti prichindei se intrebau oare ce aveau sa traiasca pe Pamant, Alexia Maria nu facea altceva decat sa se invarteasca in jurul Castelului, rugandu-se in gand ca ingerul ei frumos si bun, Ioan, sa isi pastreze promisiunea.
Veni si ziua in care era programata la festivitatea de primire a povestilor si de trimitere pe Pamant.
In sala se auzi rumor cand in fata pasi marele inger Ioan pentru a-I darui Alexiei Maria numele si povestea.
Cei doi se privira complice.
- Te vei numi Alexia Maria. Vei locui in Romania si vei avea doi parinti minunati pe care chiar tu ti i-ai ales. In plus, ochii tai vor darui intelepctiune si curaj oamenilor si viata ta va fi un model pentru cei prea slabi pentru a lupta.
Alexia facu un pas. Lipsea un gest. Nu voia sa plece asa. Se arunca in bratele ingerului el si il pupa candid pe obraz. Acesta o privi bland si ii sopti incet la ureche:
- Tu ai inventat povestea curajului, Alexia Maria, pentru ca de fapt, tu esti cea mai curajoasa fetita din Ceruri si de pe Pamant!
Pentru toti cei care vreti sa o ajutati sau sa o cunoasteti pe ingerasa Alexia Maria, cea mai curajoasa fetita de pe Pamant, acesta este blogul ei.
Draga Alexia Maria,
Probabil ca Mami iti va citi povestea asta pe care ti-am promis-o si vei afla in sfarsit secretul gipsului pe care trebuie sa il porti cand si cand. Sper sa nu te plictisesti pana la sfarsit pentru ca vei afla multe secrete, iar unul dintre ele ar putea fi ca tocmai tu esti CEA MAI CURAJOASA FETITA DE PE PAMANT!
Inainte de a veni pe lume, copiii sunt de fapt ingerasi. Sfintii si ingerii din Rai strang toti ingerasii din casutele mici si pufoase si pornesc intr-o calatorie pe Pamant. Asa isi aleg copiii parintii care ii vor iubi, orasele in care se vor juca, papusa sau jucaria preferata.
Timp de doua saptamani neintrerupt ingerii si ingerasii strabat toate tarile lumii si scriu pe o agenda cu fundita roz tot ceea ce i-a impresionat si ceea ce ar vrea sa traiasca in viata lor aici.
Intr-o seara frumoasa de primavara, un astfel de trenulet se pregatea sa se intoarca de pe Pamant in Ceruri. Ingerasii radeau zgomotos, discutand despre ce parinti sa isi aleaga sau ce jocuri ii impresionasera mai tare. La un moment dat, neatenti la o barza mare si albastra, ingerul-sofer puse o frana prea brusca si doi dintre pasagerii lui alunecara, aterizand pe un varf inalt de munte.
Ei bine, voi copii, poate nu stiti, dar trenuletele astea facute din nori nu sunt ca cele de pe Pamant, care merg cu benzina, asa ca nu se pot intoarce cand vor ele si mai ales nu isi pot schimba drumul oricand. Asa ca ingerasii se reintoarsera in Rai, urmand ca un alt zbor sa fie programat pentru a-i recupera pe cei doi ghinionisti.
Ioan, un inger ce implinise cu succes multe misiuni pe pamant isi privi mai atent ingerasul. Era o fetita micuta, blonduta, cu ochi caprui. Il privea speriata, rugandu-l din priviri sa o lase sa se adaposteasca sub aripa lui cea calda.
Asa si facu. Isi deschise aripile pentru ea si o feri de vantul rece al noptii. Ingerasa lui, insa era neinstamparata si mai ales jucausa, asa ca in curand isi dori sa se joace. Ingerul Ioan nu era un inger prea obisnuit cu copiii. Prefera sa ii admire si sa ii protejeze de la distanta, sarutandu-i doar noaptea in somn, cand dupa binecuvantarea lui, fiecare ingeras incepea sa zambeasca si sa aiba cele mai frumoase vise.
Pe de-o parte spera ca trenuletul sa soseasca mai repede pentru ca nu prea stia cum sa se poarte cu un ingeras mai ales unul neastamparat si jucaus.
De-odata, ingerasa lui o zbughi de sub aripa sa si se uita mai atent la el.
- Tu esti Ingerul Ioan, nu?
- Da, raspunse ingerul nostru nedumerit.
- Vezi, eu stiu cum te cheama, dar pe mine nu m-a intrebat nimeni cum mi-ar placea sa ma cheme.
- Asta pentru ca inca nu am ales noi un nume pentru tine.
- Hmm, dar de ce trebuie sa alegeti voi pentru mine? se bosumfla ingerasa.
- Pentru ca asa sunt regulile.
- Eu vreau sa le schimb.
Ingerul Joan o privi nedumerit. Avea sa fie o noapte lunga si fetita asta nu voia sa doarma deloc. Decise sa nu o mai contrazica.
- Bine, atunci, in noaptea asta, pentru tine, o sa schimbam regulile.
- Suuuper, sa incepem!
Ingerul o privea nedumerit. Fetita se gadila cu degetelul mic pe barbie si razand spuse:
- Vreau sa ma numesc Alexia Maria.
- Ok, atunci voi tine minte si odata ce iti vei alege parintii te vom numi Alexia Maria.
Joan se intoarse intr-o parte prefacandu-se ca doarme. Il inghionti insa degetelul mic al fetitei:
- Nicio problema..stiu deja care imi sunt parintii si in ce tara vreau sa traiesc.
Avea de-a face cu un copil precoce.
- Super, atunci sa nu uiti sa iti notezi pe o steluta de indata ce ajungem in Ceruri.
Cateva minute de liniste. Ingerul Joan spera ca ingerasa Alexia Maria isi terminase intrebarile. Nu era chiar asa. Fetita se apleca peste el si il intreba poznas:
- Dormi?
Ingerul deschise un ochi.
- Acum nu.
- Tu chiar esti ingerul Joan?
- Da, ti-am mai zis o data, de ce nu ma crezi?
- Pentru ca toti ingerasii colegi de camera cu mine vorbesc despre tine.
- Cum asa?
- Spun ca tu esti cel care ne imparte povestile si fiecare vrea sa iti faca toate poftele doar pentru a- darui lui cea mai interesanta si frumoasa poveste. Stii ca noua ne plac cel mai mult povestile. De fapt…iti spun un secret..Lor le plac mai mult jocurile, insa eu am o biblioteca plina de carti.
- Foarte bine, draga mea, asta chiar ma bucura.
- Stii..ma gandeam eu asa…
Fetita il privi dand din gene.
- Da, spune Alexia Maria.
- Daca noi doi am cazut din trenuletul ala, nu ai putea sa imi faci si mie acum o poveste frumoasa de tot pe care sa o traiesc acolo jos pe Pamant alaturi de parintii aia draguti pe care mi i-am ales? Si in felul asta iti spun dinainte daca imi place sau nu. Sa nu care cumva sa am obligi sa traiesc cine stie ce!
Ingerul Ioan se dezveli. Asta voia de fapt. Povestea. Nu avea sa o scoata la cap cu fetita asta…era prea desteapta si draguta in acelasi timp.
- Bine, Alexia Maria, dar ceea ce nu stii tu este ca fiecare poveste a unui copil se scrie si se aproba in functie de cerintele lui.
- Suuuuper.
- Stai..ca nu e asa de simplu. Mai intai trebuie sa imi raspunzi la niste intrebari.
Ingerul Joan scoase o foaie galbena, aurita cu stelute si roua de septembrie. Alexia Maria o privi fascinata.
- Ia spune-mi tu mie ce te-a impresionat in calatoria asta a noastra?
- M-a impresionat? Cred ca nu am invatat cuvantul asta la scoala de ingerasi.
- Da, scuza-ma. Adica ce ai tinut tu minte din calatoria noastra.
- Aaa..da..asta e simplu. Mi-a placut hotelul ala de copii.
- Hotelul ala de copii?
- Da, locul ala cu multi, multi copii care isi pierdusera parintii.
- A…orfelinatul.
- Da, da, de fapt..mi s-au parut cam tristi pentru niste copii.
- Aha..altceva.
- Hm… pai…mi-a mai placut cand am vizitat parcul ala din Romania si doi baietei s-au luat la bataie.
Joan o privi mirat.
- Si ce ti-a placut la asta?
- Pai m-a impresionat faptul ca la un moment dat amandoi au inceput sa planga si au cerut ajutorul mamicilor lor. Erau cam mari pentru asa ceva, nu?
- Si tu cum ai fi vrut sa faca?
- Pai sa nu plece asa, ci sa stea si sa vorbeasca fara sa le fie frica dupa prima intepatura de albina.
- Hmm..de la asta se certasera?
- Da..exact.. Erau atat de frumos imbracati, aveau atatea jucarii si ei plangeau ca doua fetite.
- De fapt, Alexia, sa stii ca nici fetitele nu ar trebui sa planga, raspunse ingerul.
- Stiu, Joan, numai ca ele uneori se emotioneaza mai repede, desi nu ar trebui. Eu, insa nu as fi asa. Le-as arata ca Alexia Maria este cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
Ingerasa se ridica si striga cat de tare putu:
- Alexia Maria este cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
De undeva din departare, ecoul ii dadu dreptate. Fetita se speri, nestiind ce e si, cuibarindu-se langa inger spuse:
- E cineva acolo si chiar imi zice ca sunt cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
Alexia Maria il privea cu ochi mari si blanzi. Ingerul o mangaie si rase.
- Ce ai zice tu daca ai primi povestea curajului?
- Hm.. suna bine.
- Atentie, insa, nu multi copii iau povestea asta pentru ca de fapt e cea mai grea misiune pe care o poti avea.
- Da? Nu conteaza! Sa stii ca eu sunt cea mai isteata din clasa mea de ingerasi.
- Da, nu ma indoiesc!
- Si ce trebuie sa fac pentru a lua povestea curajului?- Misiunea ta va fi sa inveti toti oamenii ce este intr-adevar curajul. Stii, o sa iti spun un secret. Oamenii aia de jos, de pe Pamant au invatat sa se vaite si sa se lamenteze de atat de multe ori, incat nimeni nu ii mai crede. Dar tu le vei arata in fiecare zi ce este curajul, Alexia Maria.
- Da, da, asta vreau sa fac…dar imi poti explica mai bine ce este curajul? Stii..doamna profesoara nu ne-a predat inca nici cuvantul asta, desi cred ca stiu cam ce inseamna, dar..
- Curajul este atunci cand reusesti sa fii un model pentru ceilalti. Cand tu te uiti in ochii lor si le dai curaj, indiferent de varsta, inaltime sau greutate. Esti curajos atunci cand razi si reusesti sa alungi lacrimile si cand imbratisezi trupurile si chipurile celor tristi prin bunatatea si fericirea ta. A fi curajos inseamna a primi veselia in viata ta neconditionat, indiferent ce ti se intampla.
- Wow, asta vreau eu sa fac.
- Sunt convins de asta, doar esti cel mai istet ingeras din Rai.
Alexia Maria zambi.
- Eh…nu am spus asta..poate doar din clasa si camera meaJ Ei bine, si acum ce trebuie sa fac?
- Stai, ca nu am terminat! Iti voi da o unealta foarte importanta. Vezi tu, oamenii trebuie convinsi prin metode dure, pe care noi nu le intelegem, dar ei asa sunt, asa ca iti voi da o parte din aripa mea.
- Wow, Joan, multumesc mult, mult de tot!
Fetita se arunca in bratele ingerului sau si il pupa.
- Stai, ca tot nu am terminat. Acolo pe pamant, ceilalti nu o vor vedea asa cum o vedem noi azi, ci o vor vedea ca pe o bucata tare si alba. Ei ii spun gips.
- Gips..sa nu uit..gips.
- Da…. Ea va fi unealta ta de a le arata curajul tau si de a-i invata ca ei nu au de ce sa se planga niciodata, ba mai mult, ca ar trebui sa infrunte si ei viata cu acelasi curaj ca al tau.
- Super, super, te rog sa imi dai povestea asta..imi place mult de tot..e pentru mine, asta imi doresc eu sa fac. Te iubesc, te iubesc. Wow, ce bine ca am cazut din trenulet!
Si, pe cand fetita se invartea, facand tumbe si jucandu-se cu clopoteii ce cadeau rand pe rand din cer, ingerul Ioan isi aminti si de partea intunecata a povestii lui.
- Alexia Maria…ar mai fi totusi ceva.
- Da, ingerule, spune!
- Orice poveste trebuie sa aiba o parte mai intunecata. Asa ca… uneori…partea mea de aripa te va si incomoda. Te va durea, te va tintui la pat, te va impiedica sa te joci. Dar iti va da mai multa putere sa visezi, sa construiesti si tu povesti, sa faci magie si lucruri magice in jur. Trebuie doar sa nu uiti sa iti raspandesti curajul.
- Da, Ingere Ioan, nu iti face griji, o sa rezist. Doar sa nu uiti sa imi dai cadoul asta: gipsul adica o parte din aripa ta.
Spunand acestea, Alexia Maria se intoarse pentru ca in spate se auzise deja trenuletul ce venea sa ii salveze. Ii facu semn, pornira si in mai putin de 10 minute fura inapoi in Ceruri.
Ingerul Ioan si ingerasa Alexia Maria se despartira pentru un timp. In Castelul Alb, Sfintii si Ingerii pregateau povestea fiecarui copil. Daca ceilalti prichindei se intrebau oare ce aveau sa traiasca pe Pamant, Alexia Maria nu facea altceva decat sa se invarteasca in jurul Castelului, rugandu-se in gand ca ingerul ei frumos si bun, Ioan, sa isi pastreze promisiunea.
Veni si ziua in care era programata la festivitatea de primire a povestilor si de trimitere pe Pamant.
In sala se auzi rumor cand in fata pasi marele inger Ioan pentru a-I darui Alexiei Maria numele si povestea.
Cei doi se privira complice.
- Te vei numi Alexia Maria. Vei locui in Romania si vei avea doi parinti minunati pe care chiar tu ti i-ai ales. In plus, ochii tai vor darui intelepctiune si curaj oamenilor si viata ta va fi un model pentru cei prea slabi pentru a lupta.
Alexia facu un pas. Lipsea un gest. Nu voia sa plece asa. Se arunca in bratele ingerului el si il pupa candid pe obraz. Acesta o privi bland si ii sopti incet la ureche:
- Tu ai inventat povestea curajului, Alexia Maria, pentru ca de fapt, tu esti cea mai curajoasa fetita din Ceruri si de pe Pamant!
Pentru toti cei care vreti sa o ajutati sau sa o cunoasteti pe ingerasa Alexia Maria, cea mai curajoasa fetita de pe Pamant, acesta este blogul ei.
luni, iunie 14, 2010
OFF ... De maine din NOU in GHIPS !
Cat trebuie sa fii de tare sa infrunti astfel de situatii ?Cat trebuie sa fii de tare cand toata lumea iti spune ca o sa fie bine dar tu vezi contrariul ?Daca eu ca matusa sunt trista, suparata , fara cuvinte si demoralizata ... la pamant ... nu as vrea sa stiu ce a fost in sufletul Sabinei (sora mea) in momentul in care a aflat , in momentul in care a scris asta :Azi am mers la control ... si doctorul ne-a spus ca trebuie sa o bage din nou in gips..... ne-am internat si maine ii pune gispul .. deoarece este posibil sa faca subluxatie... va sta inca o luna in gips ..iar in toamna va urma o noua operatie o derotare a soldurilor. Alexia este foarte trista .. si suparata nu am mai stiut ce sa-i raspund ma tot intreaba ... dar de ce mami punem iar gips... ?
sâmbătă, iunie 12, 2010
VIIIIN!!
Caldura maare maree maareee!!L-am convins pe Gogu (cumnatelul meu drag -Adi - botezat de mine Gogu :)) )sa mergem la tara.Acum este la servici.Deja nu mai am rabdare!!
Aer, racorica!!
Ulmu viiiiin!Mama si tata viiin!!!Ale , viiin (e si ea la tara), Nikol ... viiiiiin (ti-am furat o poza!!! :P)
Asa ca ma asteapta pentru weekendul asta :
miercuri, iunie 09, 2010
Alexia a crescut ....
Sta in fundulet foarte bine.. chiar toata ziua (este satula saraca de stat in pozitia culcat pe spate) Zilele trecute am facut curat la hainute sa scoatem garderoba de vara ... si surpriza.... Alexia a crescut chiar foarte muult si nu -i mai vine nimic :( Am inceput sa luam hainute .. noi ... ca nu se mai poate.. :) . Inca o data multumiri tuturor care ne sustin si ne sprijina atat financiar cat si moral. A inceput sa fie mai binisor nu mai plange asa rau cand o iau in brate sau cand schimbam pampersul.. Luni pe 14.06 mergem la control sa vedem ce urmeaza ... dupa radiografie ne va spune domnul doctor daca incepem kinetoterapia sau o pune iar in ghips.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)