Revenire ...

 Nu pot sa cred cat timp a trecut de cand nu am mai scris ...
Parca de cand a plecat Alexia nu am mai avut  nici o dispozitie de scris.Am avut momente , cand poate imi venea sa postez ,dar m-am razgandit.

Pot sa va spun cu mare bucurie ca Alexia a facut progrese mari, de cand este acolo, sta in picioare singura (cateva secunde , dar tot este ceva, nesprijnita) merge cu ajutorul unui gen premergator, face terapie cu cai .... este spre bine..

Noi am programat nunta, ramane sigur data de 28 aprilie 2012 , ziua in care implinim 10 ani, in curand voi arata si invitatia.

Va doresc un sfarsit de an frumos, cu sanatate multa si sarbatori linistite si fericite!

Va pup si va salut cu drag!

UN NOU DRUM ...

 Azi am fost la medicul ortoped, care ne-a dat o veste relativ buna ... ca nu o mai operam. Doctorita a spus ca ar putea sa ii faca o operatie, dar o face degeaba ... si pe la 10 ani sa faca din nou luxatie de sold.Vom face kinetoterapie foarte multa si masaj.Medicii din Romania au facut o treaba foarte buna, nu au fost in zadar operatiile, numai ca au fost facute una dupa alta, in timp foarte scurt cand ar fi trebuit sa faca mai multa gimnastica, ar fii trebuit pusa in picioare, sa se formeze muschiuletii .Ea stand numai in fundulet s a agravat la soldul stang.
Am vorbit si pentru fizioterapie si au spus sa mai sunam saptamana vitoare ca nu sunt locuri .
Vom reveni la medicul ortoped peste 6 luni.
Deci se pare ca dorinta Alexiei de revelion, cat si a noastra a inceput sa ni se indeplineasca... incepem un nou drum...

Va multumim ca sunteti alaturi de noi si ca ne sustineti.
Alexia are nevoie gandurile si rugaciunile tuturor!

 http://alexiamariapintea.blogspot.com/2011/03/un-nou-drum.html

Mi-e dor de ea!

Refren:
Dar, mi-e dor
Mi-e dor de ea
Si mai sper ca ne vom revedea
Chiar, mi-e dor

Mi-e dor de ea
Si mai sper sa fie a mea.

Versuri Catalin Crisan - Dar mi-e dor
de pe http://www.versuri.ro


:( Chiar mi-e dor de ea!

Un an nou sanatos si cu noroc!

De ceva timp am disparut din peisaj... dar ... Asta nu inseamna ca nu citesc in continuare blogurile si site-urile de zi cu zi :) .
In luna decembrie am lucrat ... destul de mult si nu am mai avut timp de prea mare lucru ...
Daca inainte de sarbatori nu v-am urat deloc de bine (dar gandurile mele bune si  inima, mi-a fost la cei mai multi dintre voi, carora le(va) multumesc pentru sustinere, pentru multele momente in care imi ridicati moralul sau in care imi sunteti aproape atat in momentele frumoase cat si in cele mai triste)

Alexia a fost plecata de sarbatori la niste cunostinte si imi este un dor nebun de ea, sarbatorile nu au mai fost asa cum trebuiau sa fie, a lipsit sufletelul nostru drag, dar din fericire pentru ea, s-a mai relaxat, s-a jucat cu un baietel dragut foc si care ii acorda atentie fata de copilasii care o cunosc deja si nu au rabdare sa se joace intr-un singur loc, ei alearga, se tavalesc, iar iubita mea se uita trista la ei.
Va doresc din suflet un an cu multa multa sanatate, mult noroc, impliniri si tot ce va doriti!

LA MULTI ANI !

"Vezi mamii? ... pooot! "

Aseara am fost la Alexia ...La un moment dat o vad ca vrea in brate la Toi, sa stea cu fata la mine,deodata, vrea sa atiga cu piciorusele de jos.Se uita la mine si zambea.Tot mai cerea..."Toi, ridica-te, hai mergi"

Nu pot descrie in cuvinte starea sau ce am simtit cand i-am vazut zambetul, cand am vazut un strop de fericire la ea.A tinut-o (nu i-a lasat toata greutatea pe picioare sa nu o doara ), a facut cativa pasi, iar cand a ajuns la mami, a strans-o de gat , a pupat-o si a ramas imbratisata...cu niste emotii teribile spune: "Vezi mamii? ... pooot! "

Emotii continue ...

"Din nou emotii si maine .. domnul doctor ne-a spus ca in doua saptamani ii scoate gipsul (adica maine se implinesc ,de la operatie ) Abia astept ziua de maine sa vedem ce ne spune.... cand ne va programa pentru urmatoarea operatie.
Zilele trecute ne-am oprit pe o banca si Alexia a vrut si ea in parc .... "mami vreau si eu sa ma dau in ceva " ,am inlemnit ....ca nu stiam ... in ce sa o dau .. fiind cu gips ... si a vrut in tobogan.... s-a pus pe burtica si s-a dat ... pana la urma fara nici o frica .. mai multa frica aveam eu ...
O sa scapam de gips sper maine macar pentru o perioada ..sa mai ia "o pauza"."
 http://alexiamariapintea.blogspot.com

Mami iau catelusul cu mine la spital ?Am voie?

Alexia este foarte bine ( nu are dureri deloc )... si lucrul asta ma bucura enorm.Nici nu zici ca am fost la spital de data asta ... numai ca avem ceva in plus ... gipsul.. atat si .. o anesezie in plus ... .
Doarme noaptea .. .cat de cat (se mai trezeste sa bea apa sau lapte .. )si cand mai are probleme sa se intoarca...
Azi i-am cumparat un catelus de plus, care il mangaie : incepe sa planga (cand este suparat) sau sa latre si sa dea din codita cand este fericit ... primul lucru care mi l-a spus cand i l-am dat mi-a spus :"mami pot sa il iau la spital ?cu mine ?am voie? "am inlemnit .... cum poate sa faca ea legatura si la ce se gandeste ... i-l luasem pur si simplu sa se bucure de el din plin ...
Cand am fost ultima data internate in spital mai eram cu o fetita in salon ,si a primit un catelus asemanator .. numai ca era foarte scump ... am intrebat-o pe mama ei si zicea ca a dat 300 lei pe el .. am inghitit si eu in sec .. si am lasat-o ..dar o vedeam pe Alexia cum tanjea la catelusul fetitei... Si i-am promis ca o sa ii cumpar si eu ... normal m-am gandit sa ii iau dar nu atat de scump... si din fericire astazi i-am gasit acest catelus care parca era special pentru ea ..
Mananca cu el ,doarme cu el .. e topita ..

http://alexiamariapintea.blogspot.com/

O noua internare ...

De pe bogul Alexiei :

Zilele astea am profitat din plin de caldura de afara si am umblat prin parc cu Alexia .. ca de maine nu stim ce se va intampla daca o va opera si de derotare sau ii scoate numai tija ... inca nu stim nimic .. Era cea mai fericita cand o vedeam si pe ea in parculet ... dar si trista si .. cu durere in suflet cand vedeam ca nu se poate da prin toate ... ca ceilalti copii,am fost in parc in Tineretului si a vrut in tuburi .. am lasat-o pe acolo .. s-a urcat matusa ei cu ea .. dar nu e de ea.... mi-era frica la fiecare miscare..sa nu pateasca ceva .. .dar am vazut-o cat de mult isi doreste ... si cum ma ruga .. .si nu am putut sa o refuz.
Cand ma gandesc maine dimineata ma apuca iar groaza ,ca va plange si-asa imi spune:"mami eu nu mai vreau la spital ,de ce mergem ?"si se intristeaza .. .
De asta mi-a fost cel mai teama si ingrozitor lucru ... pentru ca a crescut si realizeaza ce se petrece.
Nu stim cat stam in spital ,vom veni cu vesti ... sper cat mai bune...
Va multumim tuturor pentru sustinere ,si sa o amintiti si pe Alexia Maria in rugaciunile voastre .


http://alexiamariapintea.blogspot.com/

Astazi, Alexia inoata !

"Am primit vestea aseara cand ne-a sunat Paul (cel cu care face Ale kineto in bazin)si ne-a spus ca au dat drumul la centrala si putem sa ne ducem.Alexia a inceput sa chiuie de bucurie .. ii place destul de mult in apa.Asa ca diseara la ora 18 Aexia "inoata":)
In rest e mai binisor datorita si kinetoterapiei facuta acasa,sta si ea in fundulet muult mai bine,mananca la masa in bucatarie (dupa atata mancat mai mult culcata ,si numai in pat),ma ajuta la "treaba ",(ea vrea ),si la mancare la fel..e atat de saritoare ,si se supara daca nu o las sa ma ajute.
Mai nou..ne jucam de-a scoala si ea este "pepesoara"cum spune ea...face prezenta,lectii ,etc.Asa reusim sa facem si temele date de dna logoped care vine maine . " http://alexiamariapintea.blogspot.com/

O sa revin cu un update cu poze ... daca reuseste sa faca astazi.

Fara ghips cateva saptamani! Usurare ...dar si ciuda...

Sora`mea zicea ieri ... cand se mai linistise un pic :

"  Ne-am trezit de dimineata pe la 7.30 si ma tot intreba "mami,dar de ce faci bagajele ,dar de ce mergem la doctor nu mai vreau mami la doctooor,mi-e o frica mamiii ", si plangea cu niste lacramioare de mi se rupea inima ,dupa ce ca de aseara incepuse ea .. ca nu vrea la doctor ,ca ea vrea sa stea acasa la ea...
Deja a crescut si stie tot ce se intampla chiar nu mai merge sa o pacalesti , cu toate ca eu nu am pacalit-o pana acum,ii spuneam adevarul mereu.Daca o minteam dupa aia ... era mai rau .
Printre urlete ... am cobosrat jos am plecat .. si am ajuns la spital ,binenteles cozi iar...iar incepuse ca ea nu vrea ...intr--un final intram.. ne trimite la radiografie si .. ne intoarcem la medic si a stat s-a gandit ...s-a uitat lung la Ale .. si ii spune scoatem gipsul.. si plecati acasa .. (Ale a inceput sa chiuie normal ),si ne intoarcem peste 4 saptamani cand ii va scoate acea brosa(tija) ,nu poate face operatia deoarece este brosa lunga .oricum avem incredere in domnul doctor.
Nu stiam daca sa ma bucur sau nu .... in prima faza ma bucur pentru Alexia ca ii mai "respira" si ei piciorusul",dupa ce i-a dat gipsul jos incepuse sa vorbeasca cu piciorusul ei :"buna piciorul meu",sau "uite piciorul meu am ajuns acasa "

Cum sa nu imi dea lacrimile cand imi vad nepotica crescand .. cand o vad suferind pe masura ce creste mai mult ... realizand din ce in ce mai mult cat de grava este situatia ...
Eliza, una din matusile ei multe scria ieri pe facebook : Alexia fara ghips cateva saptamani! Usurare...dar si ciuda...ca iar mai dureaza...mult!!! Noi ii dam tot curajul nostru! Te iubim printesa noastra mica si puternica!!!

La multi ani , Iubita mea, La multi ani , Alexia!!!

        Cea mai iubita nepotica din lume, cea mai frumoasa si mai curajoasa fetita de pe pamant, cea mai iubita din toata familia noastra, Alexia, implineste 5 anisori.
         As vrea sa ii urez ceva simplu...ceva frumos ca oricarui copil de varsta ei , dar pe langa asta , nu pot decat sa ii promit ca ma rog zilnic pentru ea sa se faca bine, sa fie un copilas sanatos, sa faca macar primii pasi impreuna, sa aibe in continuare acelasi curaj ca si pana acum, sa nu o doboare toate greutatile pentru ca pana la urma va fii rasplatita cu varf si indesat , sunt sigura de asta! Dumnezeu este sus si vede!!
        Atat de tare si de mult ma gandesc la ea incat incep sa o visez noaptea tot mai des ca alearga spre mine, singurica, pe piciorusele ei ... cu zambetul ei larg si cu accentul care il foloseste cand ma striga Tzonnnnnntziii :) cu un maare accent pe "n".Sper si vreau sa cred in continuare ca nu vor ramane doar vise...

La multi ani , Iubita mea, La multi ani , Alexia!!!

"Sambata i se pregateste o petrecere cu zana, clovn, buburuze si albinute (inca nu stim exact) de catre matusile ei .Am pus cateva poze cu petrecerile de la 3 ani si de la 4 ani."
3 ANi:



4 ANi

Departe de online ...

A trecut ceva timp ... si de cateva zile ma tot gandesc sa ma intorc la rafturile mele prafuite din blog.Ar trebui sa fac putina curatenie ... dar il mai las un pic asa ... e al meu asa cum este :)
Am fost plecati la Slanic Prahova 5 zile, unde am vizitat Salina, Muntele Verde, am urcat pe munte (la ora 14 in papuci :) - cine mai era ca noi !!?) am intanlit oameni frumosi si prietenosi, ba chiar ne-am facut prieteni - pe Mada si Petro pe care ii pup si de care mi-e dor deja!
Am fost la Ulmu 4 zile, m-am bronzat, m-am balacit, Geo a mers nonstop la peste ( congelatorul meu este plin!! de peste.)
Am revenit la servici parca mai plina de mine ... cu mai mult chef de munca ( deci mi-a priit - atentie dragi sefi daca cititi :))  )
Weekendul asta am fost iar la Ulmu, cu Ale unde ne-am jucat  a avut grija de puisorii de gaina proaspat scosi de la closca :)
Iubita mea Ale are inca piciorul in gips ... o sa revin cu amanunte de la vizita de astazi la spital ( la control, nu a patit nimic altceva)

Bine v-am regasit !Daca mai este cineva pe-aici !

Un alt cosmar ... pentru Alexia

Numai cand citesti .. te gandesti cu groaza la ce poate fii in sufletul unei mame care trece prin asta ...ce sa mai spun de sarmana mea nepotica :(

Nici nu stiu cu ce sa incep... Alexia are din nou gips .... doar la un piciorus... la dreptul .. a alunecat de pe marginea patului nici macar jumatate de metru ,cu piciorusul sub ea (eu fiind langa ea si incercand sa o prind) .Nu a plans .. doar a fost sperietura .pentru ea..
I se umfolase si inrosise nu zicea nimic .. dar efectiv nu aveam liniste ... am luat un taxi si am fugit la spital .. acolo verdictul : e RAU zice medicul care era de garda..... are rupt piciorul .. (eu ma gandeam ... asa a vrut Dumnezeu ....ii punem in gips .. si mergem mai departe . .)dar cand mi-a spus ca ne interneaza si ca trebuia operata ,a cazut efectiv cerul pe mine ,mi s-au inmuiat picioarele si am zis 7 ???? (operatii )de la o mica cazatura .. l-am mai intrebat odata ....pe medic si i-am explicat a cazut de la o distanta foarte foarte mica..... si am reusit sa o prind catusi de putin ..dar OPERATIE .... DIN NOU ?? mi-a spus ca oasele ei sunt foarte subtiri ... si nu avem ce face...
Ne-am internat lunea trecuta si abia joi ...a operat-o ... binenteles a stat nemancata si nebauta pana la ora 14.00 ... o luase in sala de operatie .. pe la 9 si .. dupa nici 0 minute vine medicul anestezist si -mi spune ca are febra si nu poate sa-i faca nimic .. o sa o bage la perfuzii sa o hidrateze si o face mai tarziu ...... iar m-am inmuiat numai cand am vazut-o ca iese din sala ...si ma gandeam la trauma Alexiei ca are oroare de usile alea ..... (De la blocul operator).... pe la ora 14.05 a luat-o si i-a facut operatia ... i-a bagat o tija .... cica e foarte bine .. dar medicul zice sa nu ne grabim ,au dus-o in reanimare ...stateam afara si o auzeam cum plange..." cheama te rog pe mamii ",vreau la mami"...
pe 23 august vom merge la control... iar STOPAM tot .. imi vine sa urlu sa nu stiu .....tot ALexia ? tot noi ?
Acum suntem acasa.... si e bine .... atat cat se poate ... numai ca iar o luam de la inceput cu cosmaruri .. noaptea tipa ,plange .... ca vrea acasa .. pe mine ma tine strans .. sa nu plec ...

off ...

Doi prieteni adevarati – Alexia si Happy

Multumim din suflet inca odata Marinei  Rasnoveanu pentru povestile minunate care o incanta  si o inveselesc pe Ale!

Dupa cum stiti, Alexia este fetita care va intampina din partea dreapta a ecranului ori de cate ori accesati site-ul meu. Este un copil extraordinar, foarte curajos, care trebuie sa infrunte unele obstacole in incercarea ei de a se bucura de copilarie si viata ca oricare alt copil. Unii dintre voi ati citit deja Povestea celei mai curajoase fetite de pe Pamant,  care este de fapt povestea Alexiei si a ghipusului pe care trebuie sa il poarte atat de des.
Din pacate, desi in urma cu o luna doctorii ii scosesera ghipsul, o intamplare nefericita a facut ca Alexia sa ajunga din nou la spital. Da, dar poate nu stiti, si poate nici ea nu stie, adevaratul motiv al acestei intamplari. Pentru a-l afla cititi povestirea de mai jos.
Doi prieteni adevarati – Alexia si Happy
Ticaitul masinii de cusut se auzea din holul lung, la capatul caruia pisica torcea somnoroasa. Langa batranul care incerca de zor sa incropeasca rochite pentru papusile asezate la rand pe canapea, statea Alexia, fetita de 5 ani care se chinuia sa invete pe de rost rugaciunea data de bunicul ei.
“Inger, ingerasul meu care mi te-a dat Dumnezeu
Totdeauna fii cu mine si ma-nvata sa fac bine
Eu sunt slab, tu fa-ma tare,
Eu sunt….hmmm”
Ajunsa aici, intotdeauna facea o pauza care il determina pe batran sa se incrunte si sa se opreasca din lucru. Fetita se uita printre gene la bunicul sau care se intoarse si continua:
“ Eu sunt mic, tu fa-ma mare,
Totdeauna  ma insoteste si de rele ma pazeste”
Bunicul isi ajuta blajin nepotica. Alexia isi dadu ochii peste cap ca si cum doua versuri poticnite nu ar fi contat, asa ca, spunea ea, isi merita cu prisosinta rochita noua pentru papusa ei cea draga. De la radioul vechi din tinda rasuna gajait o melodie straina. Fetita  se facu ca repeta si ea versurile acelui cantec. Bunicul se opri, o privi pe sub ochelari si ii spuse:
-         Vad ca de rugaciuni te-ai plictisit. Adu cartea de engleza sa mai invatam niste  cuvinte noi!
Copila sari fericita de pe canapea si scoase din geanta neagra a mamei ei cartea de engleza. La asta era foarte buna. Niciun copil de la bloc nu o sa intrecea, asa ca era convinsa ca bunicul avea sa fie mandru.
-         Bunicule, sa stii ca am invatat multe cuvinte, vrei sa ti le spun?
-         Sigur, incepe.
-         Pai, stiu cum se zice “numele meu este Alexia” – “My name  is Alexia” , repeta fetita serioasa de parca s-ar fi aflat in fata unei sali pline. “Incatata sa te cunosc” – “Nice to meets you! “
-         Nu cumva e meet?
-         A, ba da, intotdeauna ma incurc aici, rosi ea.
-         Si mai stiu alte cuvinte: “hello” inseamna buna, “how ai you” ce mai faci, “sad” trist, “happy” fericit…
Mica lectie de engleza fu intrerupta de vocile copiilor de afara. Alexia se intoarse spre poarta, apoi la bunicul ei rugandu-l din priviri sa o lase la joaca.
-         Bine, du-te, dar sa nu te departezi prea mult de casa.
Alexia zburda de fericire, isi lua in graba posetuta ei maro si alerga spre copiii ce o asteptau la strada. Bunicii ei locuiau intr-un sat micut de langa Bucuresti, unde isi petrecea adesea luni intregi desprinse parca din basmele pe care mama i le citea seara la culcare. Dulceata de struguri a bunicii, rochitele bunicului …pentru ea sau pentru papusile ei dragi, puisorii pe care de fiecare data ii ingrijea cu la fel de multa grija, dar pe care ii si alerga amuzata, leaganul ei drag si toti pomii fructiferi din care se infrupta in dupa-amiezile calduroase. Toate faceau parte din raiul ei de la tara. Cu toate astea, cel mai drag ii era bunicul. El ii citea povesti, o invata rugaciuni, cam multe ce-i drept, el ii promitea neincetat ca atunci cand va creste vor merge impreuna la garla. Mai erau, bineinteles si tovarasii de joaca si stelele de pe cerul luminos al noptilor de vara, atunci cand incerca sa deseneze mii si mii de forme pe care apoi, vreun avion intarziat le stergea cu luminile lui intrerupte.
Odata ajunsa in grupul de copii galagiosi pornira cu totii spre casa unuia dintre ei. Aveau sa se joace Ratele si Vanatorii, Sotron sau De-a V-ati Ascunselea.  La fel se intampla si in acea dupa-amiaza, atunci cand Alexia fu singura care se pitise atat de bine incat nimeni nu fusese in stare sa o descopere. La un moment dat, insa, unul dintre parintii tovarasilor de joaca veni pentru a-l lua la masa. Copiii si adunara jucariile si plecara tristi spre casele lor, stabilind insa o alta intalnire mai pe seara, atunci cand avea loc o alta runda de joaca.
Alexia porni si ea agale si cam abatuta spre casuta rosie ce se vedea in zare. Se gandea la ce ar fi putut face ca sa nu se plictiseasca, stergandu-si cand si cand broboanele de transpiratie de pe frunte. Era asa cald! La un moment dat, insa simti ca este urmarita. Se intoarse, privi in spate, insa nu vazu nimic. Isi continua drumul, insa i se paru din nou ca aude in spate zgomotul altor pasi. Se opri si se intoarse din nou, privirea coborandu-i de asta data data in jos. In spatele ei o urma un catelus mititel si auriu ce dadea din codita si isi scotea limbuta afara, toropit si el de caldura molesitoare. Alexia il privi mai bine. Nu parea un caine vagabond. Era prea frumos. Fetita se uita in stanga, dreapta, poate, poate il vede pe stapanul acelui catelus atat de scump. Nu vazu pe nimeni. Hmm, nu stia ce sa faca. Mama ii spusese ca totusi cainii vagabonzi sunt periculosi. Acesta era un puiut, ceea ce insemna ca mama lui pandea de undeva din umbra. Nu putea sa il ia in brate si sa il mangaie, asa cum ar fi vrut de fapt.
Se intoarse si isi continua drumul nepasatoare, tragand insa cu ochiul in spatele ei. Aceiasi pasi micuti si marunti se auzeau, urmadin-o. Se intoarse repede ca si cum ar fi vrut sa il spioneze pe catelus si vazu ca intr-adevar acesta o urma. O lua la fuga. Catelusul alerga si el dupa ea, prinzand-o din urma si privind-o fericit.
Fetita se opri si se lasa pe vine pentru a-l studie mai bine. Animalele nu puteau sa vorbeasca, insa putea sa faca pariu ca acest catelus chiar o indragise si ii zambea cu ochisorii aceia micuti si botuletul ce statea larg deschis. Alexia intinse mana si il mangaie. Cu siguranta ii era foarte sete. Catelusul mangaie si el mana fetitei, venind mai aproape de ea. Atunci Alexia nu se mai putu abtine si il lua in brate fericita. Era atat de scump, incepuse sa o linga pe manuta, aratandu-si recunostinta pentru cele cateva minute de iubire. Fetita il prinse si il indeparta un pic de ea pentru a-l privi mai bine.
-         De unde ai venit tu catelus zambitor? intreba ea razand.
Porni catre casa cu el la piept, intrebandu-se ce avea sa faca cu acel mic dar ce ii fusese dat de un strain nevazut. Bunicii nu erau de acord cu un caine de care ea sa aiba grija tot timpul, insa de cum il luase in brate, stiuse ca de acel catelus nu avea sa se desparta niciodata.
Intra pe furis in curte si incerca sa isi dea seama daca vreunul din bunici era prin apropiere. Liniste deplina, doar un vant caldut ce adie crengile prunului de langa poarta.
-         Hai ca avem noroc, catelus zambitor, ar trebui sa caut niste apa, asta pana nu murim amandoi de sete!
Cu catelusul in brate, fetita se furisa tiptil pe langa vie si ajunse in partea cealalta a curtii. Acolo gasira o galeata cu apa de la fantana si incepura sa bea amandoi din cana mare si roz.
Se intoarsera apoi in fata casei, pe scari, acolo unde fetita isi petrecea timpul, si incepu sa ii prezinta catelusului toate jucarioarele ei:
-         Uite, catelus zambitor, acestea sunt papusile mele: Tina si Ioana, iar el e motanelul din plus pe care l-am primit de la matusica mea anul trecut. Il cheama Mozart, dar te avertizez ca nu e foarte prietenos.
De indata ce fetita termina de prezentat micii ei prieteni, catelusul il smuci rapid pe Mozart si incepu sa maraie satisfacut de noua lui prada. Alexia incepu sa rada in hohote, astupandu-si apoi gura, la gandul ca bunicii ar fi putut sa o auda. Se aseza pe o treapta si isi privi mandra noua descoperire. Atunci, catelusul veni langa ea si isi lasa boticul umed pe piciorusul fetei.
-         Of, catelus zambitor, cine stie cand te voi mai vedea. Tu nu stii cine sunt eu si cred ca daca mi-ai fi stiut povestea, nu te-ai fi tinut dupa mine atat. Eu nu pot sa alerg cu tine prea mult, nu te pot scoate afara ori de cate ori vrei sa faci pipi si mai tot timpul eu trebuie sa port o bucata mare, alba si tare care ma ajuta apoi sa fiu si eu un copil ca toti ceilalti pentru alte cateva saptamani.
Fetita era trista. Aceasta era povestea ei si acesta era si motivul pentru care mama si tata nu ii luasera pana atunci o pisicuta sau un catelus adevarat. Catelusul, insa, nu se lasa intristat de vorbele Alexiei asa ca incepu sa o linga pe manute si sa ii zambeasca le fel de fericit.
-         Ei bine, se pare ca esti un catelus curajos si nu fugi asa repede de o astfel de poveste. Pai, de vreme ce ai devenit unul dintre partenerii mei de joaca trebuie sa iti gasim si un nume, nu?
Fetita isi sprijini degetul aratator de barbie si incepu sa se gandeasca la un nume potrivit pentru catelusul ei care se parea ca se indragostise de ea, de vreme ce nu o scapa nicio clipa din priviri.
-         Stiu, rasuna glasul victorios al fetitei. Te vei numi…. Happy!
Catelusul latra o data, ca si cum ar fi aprobat noul nume de botez si dadu din codita…fericit.
-         Hai, Happy, hai sa ne jucam. Bunicii se vor trezi in curand, asa ca nu se stie cat timp mai avem la dispozitie.
Cei doi noi prieteni incepura sa alerge prin curte, sa chinuiasca vreun pui ratacit, sau sa zaboveasca la umbra unui pom inverzit. Apoi, Alexia isi aminti de motanul ei Mozart si il aduse pe terenul de joaca, fiind folosit pe post de minge, atat de ea, cat si de Happy.  Fetita era atat de fericita cum nu fusese vreodata, privindu-si cu atata drag noul prieten.
Cativa nori negri se adunara pe cer si dintr-o data se porni o ploaie torentiala de vara. Alexia isi lua catelusul in brate si se adopostira la streasina casei din fata. Si, pe cand fetita continua sa ii prezinte animalutului fiecare gandacel sau fiecare firicel de iarba, ploaia se opri. Alexia se ridica si vru sa fac un pas spre gradina bunicilor, de acolo de unde venisera si unde se jucasera cateva ore bune. Zambetul de pe fata ii disparu insa cand vazu ca toate zarzavaturile bunicii erau la pamant. Nu isi daduse seama, insa in joaca ei cu Happy, distrusesera aproape toate rosiile, castravetii si ardeii bunicii.
Se intoarse pe scari speriata la gandul ca aveau sa o certe si, mai grav, aveau sa o desparta de Happy. Catelusul statea si el langa ea, privind-o pe sub sprancene de parca ar fi inteles ce prostie facusera. Alexia cauta speriata o solutie, insa nu gasi niciuna, asa ca incepu sa planga, in timp ce Happy o lingea si schelalaia usor, soptindu-i sa nu mai fie trista.
Chiar atunci, o voce ferma se auzi de sub o ciupercuta crescuta dupa ploaie:
-         As putea sti, copila cu parul balai, de ce iti irosesti lacrimile intr-o zi atat de frumoasa de vara?
Fetita se uita nedumerita in jur. Nu vazu pe nimeni. Apoi, privirea ii cobori pe acea ciupercuta ciudata si vazu la umbra ei un spiridus haios, cu o salopeta albastra si palariuta rosie. O privea serios, cu mainile incrucisate de parca astfel ar fi dorit sa o certe mai tare. Cu toate astea, ii fura Alexiei un zambet.
-         Nu rade ca nu e de ras!
Alexia isi infunda rasul, desi vocea serioasa a spiridusului nu se potrivea deloc cu infatisarea caraghioasa a acestuia.
-         Am auzit ca ai o dorinta pentru mine?
-         Dorinta? Pentru tine? Intreba Alexia uimita
-         Da, ma scuzati. Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Spiridusul ce aduna cele mai mari dorinte ale copiilor cuminti. Am auzit ca tu esti o fetita cuminte, asa-i?
-         Asa e, asa e, raspunse Alexia indata.
-         Si atunci spune-mi. De ce plangi si cu ce te pot ajuta?
Ochii mari si caprui ai fetitei se inseninara.
-         Uite ce e spiridusule, dupa cum stii, eu sunt un copil cam bolnavior.
-         Ca majoritatea copiilor, nimic nou, nimic nou, treci mai departe, rasuna vocea ragusita a spiridusilor.
-         Parintii si bunicii nu imi dau voie sa am un animalut adevarat, insa eu astazi l-am intalnit pe Happy si nu vreau sa ma despart de el. El este prietenul meu cel mai bun si el ma va face fericita ori de cate ori voi fi trista. Si tu stii..ca eu…uneori..devin trista.
-         Rusine! Rusine sa iti fie!!!! Niciun copil nu ar trebui sa fie trist!
Spiridusul scoase din buzunarul salopetei albastre o agenda minuscula. Isi consulta programul, apoi isi vara creionul verde de dupa ureche si, privind-o pe Alexia spuse:
-         Dorinta iti va fi implinita.
Fetita si catelusul incepura sa zburde fericiti. Fura intrerupti de ultima remarca a spiridusului.
-         Insa, stati, stati, va trebui sa platesti un mic pret pentru asta. Esti dispusa sa renunti la o mica bucurie pentru Happy?
-         Da, da, spiridusule, dau orice numai sa ma lasi sa il pastrez pe Happy.
-         Foarte bine, carevasazica mi-am incheiat misiunea si aici. Sa fiti fericiti, sa va bucurati unul pe celalalt si… Alexia..sa nu uiti..la un moment dat voi reveni si iti voi cere datoria. Sa nu plangi si sa nu fi suparata atunci! Doar ti-am dat voie sa il pastrezi pe Happy!
-         Bine, spiridusule! Iti promit!
Din acea seara Alexia nu mai ramase niciodata singura. De fiecare data cand ii era greu sau rau sau pur si simplu plictiseala si tristetea o cuprindeau, mangaierea sau ochisorii veseli ai lui Happy o ajutau sa mearga mai departe. Ca prin minune, parintii si bunicii il indragira de indata, iar ceilalti copii o invidiau mereu pentru mica minune ce ii statea alaturi.
***
La cativa ani de la aceasta patanie, Alexia statea in dormitorul micut al apartamentului ei, privind-o dragastos pe mama sa ce aranja niste vase in bucatarie. Langa patul ei Happy privea si el la ecranul ce rula desene animate. Deodata, insa, langa el aparu din nou spiridusul cu salopeta albastra si palarie rosie. Alexia se apleca pentru a-l vedea mai bine si nu apuca decat sa auda “ A venit timpul sa imi platesti datoria”. Spiridusul disparu si in aceeasi secunda Alexia aluneca si cazu din patut chiar pe labuta prietenului ei Happy. Simti ca ceva nu este in regula si incepu sa planga, mama sa venind, ridicand-o ingrijorata. Nu isi mai putea misca piciorusul si isi dadu seama ca avea sa mearga iar la doctor, sa suporte din nou acel ghips. Si, desi mama plangea iar Happy o privea ingrijorat, Alexia isi aminti de cuvintele spiridusului. Aceasta era mica bucurie cu care ea trebuia sa plateasca dorinta implinita a spiridusului. Isi sterse lacrimile si infrunta totul cu seninatate. O imbarbata pe mama si ii spuse ca nu o mai doare atat de rau. Bineinteles ocolea adevarul, insa privindu-l pe dragul ei catel, Happy, isi dadea seama ca orice sacrificiu merita.
Din coltul camerei, Happy o privea si el bland, cu ochii inlacrimati, simtindu-se poate vinovat de noua incercare a Alexiei. Cu toate astea, aceasta il chema langa ea, il imbratisa si ii sopti ca nimic nu putea sa desparta doi prieteni adevarati.
Pentru toti cei care vreti sa o ajutati sau sa ii cunoasteti mai bine bine pe Alexia si Happy, aici puteti gasi  blogul ei si alte informatii despre starea ei de sanatate.

In parculet dupa 6 luni ...

Dupa atata timp (6 luni ) de gips,ne-am facut curaj si am pornit spre parculet(mi-era teama ca nu o sa o pot da in nimic.. sa nu aibe dureri ,sa nu se loveasca).
Am decoperit un parculet super frumos si destul de bun mai ales pentru Alexia,sunt leganute cu bara protectoare ,lanturi.. etc mi-a spus ca este "parcul ei peperat".
Anul trecut in septembrie ,octombrie ,a dus-o pe Alexia la caluti ... si din pacate nu am putut sa o pun normal (calare),ci invers si o tineam eu.....duminica am fost la poneeii... si am reusit sa o pun pe Alexia normal (calare) ,era asa incantata si radia de fericire (calul fiind animalul ,jucaria preferata).
Sunt destul de fericita si mai ales Alexia ca putem merge din nou in parculet .... (bine acolo unde se poate ,sa o dau ,de ex in tobogan nu pot inca)...cu toate ca fericirea asta va dura pana in septembrie ...dar am zis sa ne bucuram din plin
Ma doare totusi ca uneori cand vad lumea ca-si da coate si se uita "ca la masini straine la Alexia .."dar incerc sa trec mai departe....

Gata ghipsul .. pana in septembrie

Ieri am fost la doctor si a spus ca vom da gipsul jos ,iar pe 27 septembrie ne internam pentru interventia de derotare.
Ne vom apuca serios de kinetoterapie ,a spus sa incepem de luni sa o lasam sa se relaxeze..
Alexia este ok in principiu .. pana o pun culcata sa doarma ,sta in fundulet singura nu trebuie sa o ajut eu ,este mult mai bine ca data trecuta (este normal avand in vedere ca a stat aproape 6 luni in gips ),azi noapte a fost o noapte alba .. nu stiu daca a dormit 3 ore legate... a plans tot timpul o doare nu -si gaseste pozitia,nu misca foarte mult piciorusele ,a facut si temperatura de atata plans si cald ... dar .. Cu Dumnezeu inainte!

Donatii Online pentru Alexia !

Pentru cei care doresc sa o ajute pe Alexia, am facut un cont de PayPal. Puteti acum sa "cumparati" felicitari virtuale cu Alexia. Acestea sunt simple poze cu Alexia, poze care va vor fi trimis pe mail. Practic este tot o donatie, dar pentru a accepta donatii prin PayPal trebuiesc muulte acte. Puteti "achizitiona" 1 felicitare virtuala, 3 felicitari sau chiar 5 felicitari. Folositi butonul de mai jos pentru a cumpara felicitari. Alexia va multumeste.

Felicitare Virtuala Alexia Pintea

1 felicitare virtuala €5.00    3 felicitari virtuale €15.00    5 felicitari virtuale €25.00

O alta zi mare ... ne asteapta... maine!

Maine este din nou o zi mare pentru noi ... mai ales pentru Alexia ,dam gipsul jos .. si vom incepe recuperarea atunci sa ne tinem.
Alexia este extrem de optimista si spune ca o sa dam gipsul jos ,si facem gimnastica si ca o sa mearga .
Eu i-am explicat ca in toamna o sa mai puna domnul doctor .. in ghips piciorusele .. a inceput sa inteleaga deja ... e puiul meu CURAJOS si bun.

Inca 2 operatii :(

Astazi au fost fetele  la control .... a facut radiografie Alexia... si ne-a spus medicul ca este foarte bine in gips dar nu poata sa o tina tot timpul in gips ,trebuie facute operatiile de derotare... asta insemnand pe 14 iulie dam gipsul jos ,incepem recuperare pana in septembrie si atunci va urma o operatie la un picior , 6 saptamani in gips, apoi operatia urmatoare la celalt piciorus si iar in gips inca 6 saptamani.....
Alexia ma tot intreaba dar de ce mami iar gips nu mai vreau mami...
Ooooooofff!

Gipsul cel nou ...

Sora`mea povesteste cum au " capatat" noul gips :

In data de 15.06.2010 pe la 10, inainte sa intre in sala deja incepuse sa planga ca ii este sete (adevarul ca si pe caldurile astea... sa nu bei om mare de la ora 0.00 .. si sa nu manance nimic..) La un moment dat a vazut un copil ca se indrepta spre sala de operatii cu mama lui si imi spunea "vezi mami ?baietelul ala merge cu mama lui ,mergi si tu cu mine da? "nu stiam cum sa ma abtin sa nu plang nu voiam sa o mint, dar nici nu puteam sa- i spun adevarul ... ca incepea sa planga ca o las singura i-am spus pana la urma ca vad daca ma lasa domnul doctor ,daca nu eu o astept la usa.. intrase in priza .. vreo ora intr-una imi spunea ... "mamiiii vin inapoi mami da? mai statea cateva minute .. iar cu buza lasata .. mami sa stii ca vin inapoi da? (ei ii este foarte teama de terapie intensiva ca nu sunt acolo .. cu ea.. )
Pe la 10.30 a intrat Alexia in sala de operatii (sala de cosmar ii spun eu .. ) .. ca ma gandesc cu groaza la ea ... cand trebuie sa mi-o ia pe Alexia din brate sa o duca acolo ...singura.. :(.Au dus-o in sala deoarece trebuia sa-i faca anestezie ca sa-i poata pune gipsul .. nu a durat foarte mult cam 30 minute ..s-a deschis usa aia si am vazut-o pe brancardul ala era cu capul intors sa se uite dupa mine.. binenteles ca nu a plans deloc.. am eu cea mai curajoasa fetita ?? AM... imi spunea .. "am dormit mami putin.."
Este destul de "ciudata pozitia ghipsului .. dar cel mai urat este cu vremea asta sper sa nu avem probleme... pe dedesubtul ghipsului....
Este un pic maraita mai ales cand am ajuns cand o iau in brate ma strange tare de gat se incordeaza.. ii e foarte frica .. din nou .. am revenit la asta ...